Avaria particulară la o navă

Constituie avarie particulară paguba materială adusă unor bunuri, constând din avarierea sau pierderea lor parțială și care se suportă de proprietarul acestor bunuri sau, dacă au fost asigurate, de asiguratorul respectiv. Avaria particulară se caracterizează prin faptul că este consecință unor evenimente ce lovesc direct bunurile, fie ca urmare a unui caz de forță majoră, a unei greșeli de navigație și de administrare a navei (furtună, incendiu, abordaj, eșuare, etc.) fie a viciilor acestor bunuri (aprindere spontană, degradare etc.), împrejurări în care pagubele suferite sau cheltuielile efectuate privesc numai interesul unora dintre cei implicați în expediția maritimă, numai interesul navei, numai interesul mărfii sau numai interesul autorităților sau terților.

Spre deosebire de avaria comună, unde avarierea bunurilor sau efectuarea cheltuielilor sunt facute în mod deliberat spre a salva nava și marfa de la un pericol comun, avaria particulară are un caracter accidental. Se deosebește de “pierderea totală” prin aceea că nu se ridică la o sumă ce ar egala valoarea comercială sau valoarea asigurată a bunului avariat sau pierdut.

Avariile, în general, descrise de Codul Comercial Român în art. 654, sunt “cheltuielile extraordinare făcute pentru vas și pentru încărcătură, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, toate pagubele ce se întâmplă vasului sau lucrurilor încărcate după încărcare și plecare, până la descărcare”. Nu sunt avarii “cheltuielile ce se fac pentru intrarea și ieșirea din golfuri, râuri, canale, sau pentru drepturi și taxe de navigațiune”.

Elementul definitoriu al avariei particulare este așadar natura cheltuielii – faptul extraordinar survenit – fie în timpul călătoriei fie în legătura cu aceasta și care afectează numai patrimoniul proprietarului, numai nava sau numai marfa luate separate, cum arată art. 658 și 659 din Codul Comercial.

O avarie particulară este deci o cheltuială accidentală produsă prin accident de navigație survenit prin caz fortuit (întâmplător și imprevizibil) sau prin forță majoră (Act of God) sau din viciul ascuns al navei sau din culpe nautice sau culpa încărcătorului.

Avaria maritimă dă naștere la un recurs delictual, anume la recursul pagubașului împotriva culpabilului de daunele produse, fie proprietarul sau armatorul navei pentru daunele cauzate acesteia, fie proprietarul mărfurilor pentru daunele suferite de acestea, din cauza și pe timpul transportului, a stivuirii și a operării navei, conform răspunderilor contractuale sau extracontractuale. Recursul delictual naște un litigiu maritim.

Toate avariile sunt particulare afară de cele care pot admite o soluționare prin contribuția proporțională cu profitul realizat de comunitatea de interese navă și marfă, adică de avaria comună.

Caracteristici generale ale avariei particulare

Avaria particulară se poate caracteriza prin faptul că:

a. se referă numai la navă sau numai la marfă;

b. producerea ei se datorează accidentelor de navigație constituind un caz fortuit sau forță majoră;

c. poate proveni deasemenea din viciul propriu al navei sau al mărfii;

d. poate proveni uneori datorită culpei personalului navigant sau al proprietarului mărfii.

Avaria particulară dă dreptul pagubașului să recurgă, fie amiabil fie în justiție, împotriva celui care a produs paguba.