Contracepția

Sexualitatea: (lat.= sexualis, referitor la sex) reprezinta:

1.) Ansamblul manifestarilor în relatie cu aparatul genital;

2.) Ansamblul comportamentelor si activitatilor legate de instinctul sexual.

În teoria psihanalitica, conform careia dezvoltarea individului este înteleasa si analizata prin organizarea sa psihosexuala, conceptul de sexualitate are o acceptiune mai larga, referindu-se la orice satisfactie care este obtinuta în relatie cu zonele erogene, chiar daca acestea nu sunt cele sexuale.

Activitatea sexuala a omului cuprinde doua laturi:

- activitatea genitala (sexuala propriu-zisa)

- functia de reproducere

Activitatea sexuala a omului este un fenomen complex, cu

multiple aspecte: biologice, psihice, morale, etice. Ea constituie o parte din existenta individului, cu un pronuntat aspect social: perpetuarea speciei umane.

Activitatea genitala este formata din doua laturi:

- impulsul sexual

- realizarea sexuala.

Impulsul sexual (libidoul) se dezvolta pe masura ce ovarul si testiculul intra în functiune, rezultatul fiind secretia de hormoni cu o dezvoltare normala a organelor genitale. La om nasterea impulsului sexual, al libidoului, este strâns legata de maturatia sexuala. Asa cum maturatia sexuala este un proces progresiv, tot asa si impulsul sexual se va dezvolta treptat, fiind la început orientat difuz si nu strict spre realizarea sexuala.

Impulsul sexual este declansat de factori hormonali, dintre care rolul cel mai important îl au hormonii sexuali. Ulterior se vor asocia la acestia excitanti senzoriali si psihici.

Dupa o anumita experienta sexuala vor apare impresiile senzoriale si psihice, ce produc „maturarea” impulsului orientându-l spre realizarea sexuala. Maturarea sexuala se desavârseste în jurul vârstei de 30 de ani.

Baza hormonala a impulsului sexual asigura activitatea sexuala a individului în general. Faptul ca individul se simte atras de o anumita persoana, ca are dorinta sa intre în relatie cu ea, este determinat de excitantii senzoriali si psihici ai impulsului.

Ca importanta, dupa excitantii psihici si senzoriali, urmeaza excitantii tactili si cei auditivi. Dintre excitantii tactili se numara excitatiile pornite de la „zonele erogene” (zone care prin atingere cresc excitatia sexuala) iar dintre excitantii auditivi amintim: vocea, timbrul ei, intonatia cuvintelor.

Realizarea sexuala (contactul sexual) normal implica o relatie dintre doi oameni maturati sexual, de diferite sexe, îndreptat spre satisfactia sexuala, care la depasirea unui anumit nivel de excitatie, se termina prin ejacularea spermatozoizilor în vagin, concomitent cu declansarea senzatiei de satisfactie, de placere, asa-numitul orgasm.

Sexualitatea nu se poate sustrage dinamicii psihologice si sociale a vietii. Sexualitatea este o particica a ei, foarte importanta, dar care depinde de un set de caracterisitici individuale anatomice, care formeaza baza atractiei interindividuale, dar si unele caracterisitici psihosociale ce completeaza sau reduc atractia (comportamentul, gestica, limbajul, inteligenta, modul de a te face simpatic/antipatic).