Direcții de acțiune pentru întărirea coeziunii grupului

INTRODUCERE

Ce reprezinta coeziunea?

Coeziunea reprezinta variabila care indica gradul de atractivitate al grupului pentru membrii componenti. De ce ar fi interesat un manager ca membrii echipei pe care o conduce sa fie "atrasi" de grupul din care fac parte? Ce legatura are aceasta atractivitate cu eficienta angajatilor? Nu este aceasta trasatura de gasit si de dorit mai degraba in cadrul grupurilor informale (cluburi, asociatii etc.)? sau altfel spus coeziunea este o proprietate a grupului care poate reprezenta intr-un anumit cadru social un factor determinant in obtinerea unui anumit nivel de performanta.Acest cadru social este analizat ca un ansamblu de relatii interpersonale consolidate pe parcursul unei perioade indelungate de timp. Caracterul relatiilor interpersonale redau un mediu social competitional, de indiferenta sau prietenie.

Bun sau rau?

La prima vedere, coeziunea grupului poate prezenta interes cel mult pentru membrii acestuia, nu si pentru managerul care vizeaza atingerea eficienta a obiectivelor. Implicarea individuala, atitudinea pro-activa si asumarea responsabilitatii par a fi solutii mai inspirate in ecuatia obiective - eficienta. Un grup prea unit poate fi la fel de greu de condus ca si unul dezbinat, in masura in care opune o rezistenta de tip "sindical" la orice incercare de a-i modifica normele sau corecta directia. In plus, este dificil sa identifici sau sa aloci responsabilitati angajatilor care se prezinta ca un grup atat de bine sudat, incat ajunge sa fie un monolit

Beneficiile unui grup sudat

Existenta dezavantajelor nu ar trebui sa descurajeze. Nu exista idei care sa asigure "cai regale" spre succes. Practica amendeaza adeseori teoriile, gasind modalitatile adecvate prin care aspectele pozitive sa fie dezvoltate si fructificate.

Efortul de a construi un grup unit nu este o activitate ingrata. Ea aduce cu sine cateva aspecte indiscutabil pozitive, de care pot profita, impreuna, membrii grupului si liderul sau managerul acestuia. Iata cateva dintre beneficiile direct proportionale cu factorul coeziune:

1. eficienta sporita: o echipa sudata se va coordona mai eficient si va urmari sarcinile coerent;

2. comunicare mai buna: gratie "luptei" pentru un scop comun, barierele existente de obicei in calea comunicarii se estompeaza, iar membrii grupului dialogheaza deschis si degajat despre probleme si solutii; ideal, acest model poate "contamina" intreaga organizatie;

3. grad mare de motivare: atunci cand stie ca poate colabora si comunica cu cei din echipa pentru realizarea obiectivelor comune, angajatul vine la serviciu de placere, nu pentru ca "trebuie";

4. retentie sporita: "De ce sa plec in alta companie, daca aici am tot ce imi doresc (cel putin din punct de vedere profesional, daca nu material)? In plus, colegii mei au devenit prietenii mei";

5. profit pentru companie: angajati eficienti si motivati si un grad de retentie semnificativ se vor reflecta pe termen mediu in profitul companiei.

Coeziunea grupului de lucru

Fenomenul de coeziune reflecta gradul in care grupul este atractiv pentru membrii sai (de pilda, oamenii se plac unii pe altii si doresc sa ramana membri ai grupului).

Membrii grupurilor coezive sunt puternic motiti sa lucreze cu entuziasm pentru realizarea sarcinilor si sa ramana in grup. Acest efect este sustinut de prezenta urmatorilor factori (Spector, 2000; Smither, 1988):

a) Valorile si opiniile similare

Acest factor reprezinta una dintre cele mai puternice surse ale coeziunii, cunoscut fiind faptul ca similaritatea este un element important in atractia interpersonala (cf. Dillard si Miller, 1988). Oamenii agreeaza compania celor care le sunt asemanatori in privinta opiniilor pentru ca le induc sentimentul ca propriile opinii sunt corecte.

b) Duritatea initierii intr-un anumit grup sporeste atractivitatea acestuia pentru membri.

c) Marimea grupului

Grupurile mici permit o interactiune mai frecventa intre membri decat cele mari, context in care acestia isi pot descoperi afinitati in domeniul personal si in cel profesional. Acest fapt mareste coeziunea grupului.

d) indeplinirea cu succes a unor sarcini

e) Amenintarea externa si competitia intergrupuri

Amenintarile externe moderaie la adresa supravietuirii si functionarii eficiente ale unui grup si competitia cu alte grupuri de lucru determina o crestere a coeziunii acestuia, intrucat membrii sai simt nevoia sa-si amelioreze comunicarea si coordonarea, pentru a se descurca mai bine in situatia data.

Studiile in domeniul psihologiei organizationale acorda o importanta deosebita fenomenului coeziunii, apreciindu-se ca el are implicatii deosebite asupra comportamentului angajatilor in grupurile de lucru Oberle si Beauvois (1995) inventariaza consecintele pozitive si negative ale coeziunii in ul comportamentului in grup:

a) Parriciparea acti la activitatile grupului, datorata faptului ca indivizii sunt motiti si reflectata in comunicarea eficienta in grup, fluctuatie voluntara redusa a membrilor si absenteism redus.

b) Succesul grupului de lucru

Grupurile unite sunt foarte eficiente in atingerea propriilor scopuri, prin calitatea comunicarii dintre membri si a implicarii lor in indeplinirea rcinii, in conditiile unei conformari active la norme.

c) Productivitatea

Coeziunea puternica se asociaza cu o scadere in productivitatea a membrilor grupului, fenomen constatat in cazul grupurilor de productie in care membrii sunt platiti pe unitatea produsa. Explicatia din perspecti coeziunii a fenomenului de restrangere a productivitatii este aceea ca indivizii lorizeaza opiniile pozitive ale grupului si nu vor risca sa piarda stima grupului producand mai mult decat se asteapta acesta.

d) Intensificarea presiunii spre conformitate

Grupurile unite, atractive si bine coordonate detin informatiile, recompensele si pedepsele necesare pentru a induce conformitatea printre membri.

e) Ostilitatea si agresivitatea fata de cei care nu sunt membri ai grupului

Aceste atitudini sunt sustinute de impresiile negative si sunt insotite de tendinta de a subelua competentele si eficienta celor care nu fac parte din grup.