Evoluția Modei de-a Lungul Timpului

1. Evoluţia modei de-a lungul timpului

Deşi oamenii au fost interesaţi de haine şi moda de mii de ani, industria respectivă a început să capete forma abia în jurul anilor 1850. Înainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mână, chiar de către cei care le purtau.

Se crede că primii "germeni" ai modei au apărut în Egiptul antic, odată cu apariţia luxului şi eleganţei vestimentare de la curtea faraonilor.

Deşi oamenii, şi mai ales femeile, au fost interesaţi de haine şi modă de mii de ani, industria respectivă a început să capete forma abia în jurul anilor 1850. Înainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mână, chiar de către cei care le purtau. Îmbrăcămintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul croitoresei.

În civilizaţiile străvechi, hainele n-aveau scopul de a acoperi părţile "ruşinoase" ale corpului, ci de a ţine cât de cât de cald. În unele culturi, hainele aveau rolul de a-i apăra de farmece pe cei ce le purtau, pe când în altele serveau ca simple podoabe.

Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarţă, bumbac şi cânepă.

Fibrele de origine animală au fost folosite abia din perioada neolitică de către anumite culturi care, spre deosebire de strămoşi, au fost în stare să formeze comunităţi pe lângă care puteau creşte oi şi unde-şi puteau construi războaie de ţesut.

1.1. Egiptul Antic

Egiptenii purtau doar una sau două piese mari de îmbrăcăminte înfăşurate pe corp în diferite moduri. Atât bărbaţii cât şi femeile din Egipt purtau tunici cusute pe măsură potrivită, care semănau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi (pentru bărbaţi) sau până la glezne (pentru femei).

Tunicile erau de obicei fabricate din în şi de cele mai multe ori erau de culoare albă. Cei mai mulţi egipteni nu par să îşi fi acoperit capetele cu niciun fel de articol de vestimentaţie. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele.

Climatul egiptean a favorizat îmbrăcămintea uşoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză, iar în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India.

Lȃna era folosită în măsură mai mică şi rareori de egiptenii bogaţi. Mici cantităţi de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II şi resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene.

Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoţi şi călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de veşminte au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon şi erau frecvent pictate pe pereţii mormintelor. Unii regi şi regine purtau îmbrăcăminte decorativă ceremonială cu pene.

1.2.Roma Antică

Toga, o haină distinctivă a Romei antice, a fost, probabil, o mantie de şase metri în lungime, care era înfăşurată în jurul corpului şi era, în general, purtată peste o tunică.

Toga era fabricată din lȃnă, iar tunica de sub ea era, de cele multe ori, făcută din pânză. După secolul al II-lea ȋ.Hr., toga a fost un articol de îmbrăcăminte purtat exclusiv de bărbaţi şi numai cetăţenilor romani li se permitea să poarte togă.

Toga se baza pe o haină tip rochie folosită de către un popor nativ, etruscii, care au trăit în Italia din anul 1200 ȋ.Hr., deşi toga de obicei este asociată cu romanii.

1.3.Grecia Antică

Diversitatea hainelor în Grecia Antică poate fi redusă la trei tipuri de îmbrăcăminte: tunica, mantia, hlamida. Toate constau într-o bucată de stofă drapată dreptunghiulară strânsă cu o centură, pe umăr cu o agrafă sau un nod. Hainele oamenilor cu rang se deosebeau foarte puţin de hainele celor fără rang, doar prin câteva broderii şi calitatea materialului şi al culorii.

Cel mai des, pentru fabricarea veşmintelor, era folosită lȃna, iar pentru cei foarte săraci, părul de capră.

Hainele femeilor se deosebeau de cele ale bărbaţilor doar prin calitatea mai fină, transparenţa ţesăturilor, culorile mai vii şi o ajustare mai cochetă.

Atât femeile cât şi bărbaţii purtau sandale, dar majoritatea populaţiei nu folosea încălţăminte. Dacă porneau la un drum mai lung, oamenii optau pentru un fel de ghete.

Ca accesorii se întâlneau: umbrele, evantaie, poşete, pieptene, oglinzi, panglici, peruci, parfumuri şi coloranţi pentru păr.

1.4. Evul Mediu

Aici, omenirea cunoaşte unul dintre marile momente propulsoare de cultură şi civilizaţie, datorat Renaşterii italiene. Renaşterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor apărea primele manifestări ale modei. Acest privilegiu este revendicat în acelaşi timp de Franţa, Spania şi Anglia, fiecare pretinzându-şi întâietatea.

Unii autori consideră că momentul apariţiei modei a fost declanşat de prima diferenţiere a veşmântului bărbaţilor faţă de cel al femeilor.

Este vorba de secolul al XIV-lea, când costumul bărbaţilor a devenit mai scurt decât cel al femeilor.

În Europa Evului Mediu au fost la modă tot felul de podoabe pentru cap, ciudate şi minunate. Femeile începuseră să poarte nişte pălării înalte, numite "hennin", care semănau cu turlele de biserică. Probabil că era destul de greu să intre pe uşi, deoarece unele pălării aveau aproape un metru înălţime. Alte pălării aveau formă de coarne de animale. Altele erau ca nişte aripi de fluture.

În jurul anului 1700 erau la modă perucile pudrate, aluniţele false şi rochiile cu crinolina, acestea din urmă uneori incredibil de largi.