Lăcașuri de cult bucureștene în umbra comunismului ateu

Lacasuri de cult in umbra comunismului ateu

Disparitia sau dislocarea unor monumente clasice ale Bucurestiului reprezentand personalitati politice sau simboluri plastice, au caracterizat perioada regimului comunist, dovedind un exces absurd de intoleranta si desconsiderare a valorilor trecutului.

Apogeul distrugerilor monumentelor de pret ale Bucurestiului, ce alcatuiau emblema sa spirituala, a avut loc in timpul regimului ceusist, incepand cu anii 1977, cand ravagiile cutremurului au creat pretextul daramarii primului monument cu valoare de patrimoniu, Biserica Enei, in acea epoca in care ²nu trebuiau risipite fortele si materialele pe astfel de lucrari.

Datorita rolului important pe care-l detinea biserica in feudalism, lacasurile de cult erau ridicate cu multa grija si cheltuiala de catre cei mai straluciti mesteri. Durabilitatea materialelor, precum si maiestria tehnicii autohtone au facut ca, printre cele mai vechi monumente pastrate astazi in Bucuresti, numeroase sa fie lacase de cult.

Dupa 1977, incepe atacarea zonei centrale construite. Prin machete ce se prezinta saptamanal spre aprobarea lui Ceausescu si anturajului sau de specialisti, se decide demolarea sistematica a unor mari cartiere pasnice, patriarhale, locul lor fiind luat de ansambluri de blocuri prefabricate sau industrializate ce depersonalizeaza profund structura mostenita a orasului. Sute de case au fost daramate, o suprafata importanta purta haina spulberarii, in ceea ce, cu un umor amar bucurestenii numeau pe atunci ceausima. Ramasesera, printre acele ruine, in plin centrul Capitalei, izolate, cateva zeci de biserici, ca niste maici pe campul de batalie, jelindu-si mortii. Ceea ce uimea in chip deosebit era densitatea acestor biserici pe o suprafata relativ mica.

Treptat, necesitatea rezolvarii unor probleme sociale a fost inlocuita cu gestul politic de parada, de trambitare a succeselor regimului comunist.

Astfel, capitala poate fi numita un oras martir. Nici un alt oras din lume nu a suferit atatea distrugeri prin demolari premeditate, dictate de un singur om, in timp de pace, cat a suferit Bucurestiul in acele decenii de dictatura: a 5-a parte din perimetrul Bucurestiului construit a fost ras de pe suprafata pamantului.

Blocul de locuinte se metamorfozeaza si in material de modelaj pentru astuparea bisericilor, pentru inchiderea perspectivelor incomode, pentru umilirea si trecerea in plan secundar a tot ceea ce mostenise orasul de-a lungul istoriei.

In timpul regimului ceausist au fost sacrificate, in ciuda unor proteste din tara si a ecourilor acestora din strainatate, multe edificii valoroase. Au cazut 22 de biserici si manastiri, unele cu o valoare artistica, atat in arhitectura romaneasca, cat si in cea a Balcanilor. Monumentele din perimetrul centrului politic au fost astupate, daramate, modificate sau translatate pentru a face loc noilor edificii, blocuri si ansambluri de locuinte. Prin lucrarile de sistematizare efectuate intre anii 1980-1989, la porunca dictatorului Nicolae Ceausescu au fost translatate de pe altarul lor strabun 7 biserici.

Bisericile translatate

Biserica Sf. Nicole; Turnul  Clopotnita al manastiri Mihai Voda (1951 - sf. Sec XVIII)

- adresa initiala Str. Arhivelor, Nr. 2

-anul translatarii iunie 1985- 4 martie 1986

- distanta = 255.30 m spre Est

- adresa dupa translatare Str. Spientei, Nr. 4,

Biserica Olari (1758)

Adresa initiala  Cal. Mosilor, Str. Olari

Distanta 58 m

Anul translatarii 22 septembrie 1982  5 decembrie 1983

-adresa dupa translatare Str. Olari

Biserica Buna Vestire a Schitului Maicilor   Hagi Dina (1726)

- adresa initiala Str. Schitul Maicilor, Nr. 23

- anul translatarii iunie-octombrie 1982

- distanta 245 m

- adresa dupa translatare Str. Mitropolitului Antim Ivireanul, Nr. 49