Măsuri de protecția mediului la locul de muncă

Identificarea surselor de poluare de la locul de munca si din vecinatatea acestuia

Cele mai importante surse de poluare a aerului sunt cele fixe industriale, de obicei concentrate pe mari platforme industriale, dar si intercalate cu zone de locuit, intens populate (cu dezvoltari preponderent pe verticala). Amplasarea lor s-a facut, din considerente economice, pe principiul proximitatii cu zonele industriale, in ideea valorificarii dotarilor edilitare, create pentru acestea si reducerii deplasarilor. Astfel, in jurul unitatilor industriale sau al altor surse de poluare, exista perimetre in care locuintele sunt potential expuse poluarii. Gama substantelor evacuate in mediu, din procesele tehnologice, este foarte variata: pulberi organice si anorganice, care au si continut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze si vapori (SO2, NOx, NH3, HCL, CO, CO2, H2S), solventi organici, funingine etc.

Centralele electrotermice (CET) reprezinta principala sursa de poluare a aerului, in zonele urbane, prin modul de functionare cu combustibili lichizi sau/si gazosi, care deverseaza anual in atmosfera, milioane de metri cubi de SO2, NOx, CO, CO2, pu lberi, fum, cenusa volanta. Din cauza tehnologiei invechite, randamentul cazanelor este chiar si dub 60%. Inseamna ca diferenta de procentaj se materializeaza in gaze toxice, aruncate la cos. Aceeasi tehnologie, in loc sa retina otravurile, prevede dispersia prin cosuri inalte, care realizeaza concentratii locale mai reduse, dar amplifica efectele de poluare la distanta! Numai ca uzura si neetanseitatile unor cosuri determina evacuarea gazelor la inaltimi intermediare. cu efecte deosebit de periculoase si asupra zonei invecinate.

Pe langa CET-uri, exista numeroase centrale termice uzinale, de cvartal sau de bloc, la fel de vechi si de periculoase pentru sanatatea noastra. In cazul lor, combustia este de cele mai multe ori incompleta, din cauza neautomatizarii arderii, iar randamentul redus. Mai grav, cosurile lor sunt scurte si otravesc aerul din imediata lor apropiere, adica noxele apar in cantitati mari exact in zonele de locuinte, intens populate, pe care aceste centrale le deservesc. Ca si in situatia CET-urilor, gazele nu sunt spalate si nici neutralizate.

Termocentrala Paroseni este amplasata în centrul Depresiunii Petrosani, în apropierea Preparatiei Lupeni si a Exploatarii Miniere Paroseni, având ca obiectiv producerea energiei termice pentru orasele Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petrosani si energie electrica, prin doua statii de transformare, de 110 kV si 220 kV, ambele proprietatea S.E.Paroseni.

Cosurile instalatiilor industriale sunt cele mai importante surse de degajare a poluantilor în atmosfera înconjuratoare. Impuritatile din atmosfera pot fi sub forma de particule (solide sau lichide) sau sub forma de molecule (gaze sau vapori), care sunt mai grele decât aerul.

SC Termoelectrica SA Paroseni functioneaza cu carbune si furnizeaza în principal agent termic pentru 200 000 de locuitori ai celor 4 orase miniere din zona. Functionarea S.E. Paroseni asigura de asemenea un numar semnificativ de locuri de munca, atât în electrocentrala cât si în operatiunile miniere.

La S.E.Paroseni, în urma proceselor tehnologice rezulta o cantitate apreciabila de zgura si cenusa. Depozitele de zgura si cenusa precum si circuitele de hidrotransport zgura si cenusa pot afecta negativ calitatea solului si subsolului, din cauza spulberarilor de cenusa de pe halda si a infiltratiilor de apa de hidrotransport în sol si, de aici, în apa freatica.

Noxele evacuate pe cosurile de fum ale C.E.T. Paroseni contin importante cantitati de oxizi de sulf, oxizi de azot, monoxid si dioxid de carbon, praf de cenusa etc.

Rolul cosului de fum este acela de a realiza o dispersie cât mai eficienta a tuturor noxelor care nu au putut fi retinute în instalatiile de denoxare. CE.T. Paroseni are doua cosuri de fum.