Metodologia studiilor de securitate

Tema 5: Analizati cum au influentat schimbarile produse la nivel politic, în România, dupa Revolutia din decembrie 1989, organizarea principalelor institutii nationale de securitate?

Tema 6: Este „cultura de securitate” un factor structural si, daca da, cum considerati ca influenteaza aceasta evolutia domeniului securitatii?

Tema 7: Ce influente estimati ca va avea profesionalizarea armatei (în sensul trecerii la recrutarea voluntara) asupra celorlalte componente ale sistemului militar?

Revolutia si sistemul de securitate

În urma Revolutiei din decembrie 1989, în România, regimul comunist a fost înlocuit cu unul de tip democratic. Ca si în alte state care au trecut prin acest proces, specific acestui moment este perioada de tranzitie, în care se produc schimbari structurale majore, în încercarea adaptarii la capitalism.

Preocuparea principala, aceea de a înlatura de la putere „dusmanii poporului” a adus dupa sine o stare generalizata de confuzie, datorita faptului ca implementarea oricarui nou sistem necesita o perioada de adaptare, de cautare a locului în cadrul sistemului general, de stabilire a relatiilor si atributiilor fiecaruia, chiar daca în unele cazuri aceasta înseamna doar readaptare si nu obligatoriu reforma.

Institutiile unui stat reprezinta o retea interconectata de elemente care interrelationeaza permanent pentru a sluji finalitatii impusa de sistemul din care fac parte, iar schimbarile sunt de natura a strica echilibrul relational dintre acestea.

Modificarea structurii centralizate cu una descentralizata a însemnat în fapt negarea a tot ceea ce se cunostea pâna în acel moment relativ la conducere (fie ea a unei institutii, sau a statului). Au fost create institutii noi, carora le-au fost repartizate atributiile care pâna atunci fusesera prerogativa altor structuri, sau le-au fost conferite unele noi. Dezvoltarea economica, protectia sociala, piata economica, proprietatea, stilul de viata si chiar securitatea au fost regândite si reorganizate.

Perioada de tranzitie a fost caracterizata de un dezechilibru reflectat si în domeniul securitatii nationale.

Pornind chiar de la termenul de „Securitate”, care trezea vechi resentimente în rândurile populatiei, folosindu-se de nou-înfiintatele si înca necizelatele mass-media, neîncrederea, repulsia si dezaprobarea au crescut fata de toate institutiile de securitate din România.

Cele mai afectate din acest punct de vedere au fost Serviciul Român de Informatii si Serviciul de Informatii Externe, considerate mostenitoarele vechiului sistem, al cadrelor, documentelor de arhiva si, în subconstient, chiar al practicilor comuniste.

Fiind obisnuite cu rigurozitatea si inflexibilitatea militara, incapabile sa se angreneze în jocul democratic al economiei de piata, aceste sisteme au încercat sa schimbe perceptia publica doar prin profesionalism, fara a manifesta o prea mare deschidere catre public. S-a ajuns pâna într-acolo încât a fost evitata si folosirea termenului de „securitate” (desi acesta face referire la un concept imposibil de descris altfel), doar pentru a scapa de o tara extrem de usor de combatut mediatic.

Documentul de fundamentare a strategiei nationale de securitate se numea „Strategia de siguranta nationala”, lucru total eronat, deoarece conceptul de securitate este mult mai adecvat, el înglobând atât conceptul de siguranta cât si pe cel de aparare.

Frica de a nu fi blamate public, a împiedicat SRI si SIE sa realizeze o educatie de securitate (atât de naturala si apreciata în orice stat occidental), prin care sa induca populatiei o idee despre necesitatea existentei unei strategii de securitate, despre importanta si rolul serviciilor de informatii, despre rolul primordial jucat de populatie în sprijinirea acestor structuri în procesul de creare a unui climat de securitate.

Începuturile acestor demersuri au avut loc în anul 2002, prin crearea Colegiului Superior de Siguranta Nationala (poate în viitor de Securitate), un organism prin care se încearca relationarea si apropierea de unii specialisti din cadrul parlamentului, guvernului, ONG-urilor sau mass-media pentru a le explica modalitatea de functionare, rolul si locul serviciilor de informatii ale unui stat. Insuficienta si ineficacitatea acestui Colegiu reiese din cei doar 36 de candidati admisi anual si care reprezinta de multe ori institutii al caror scop nu este promovarea ideilor de securitate, ci doar aplicarea lor.

În paralel, celelalte sisteme participante la asigurarea climatului national de securitate, cum ar fi armata, urmeaza un proces de adaptare al carui parcurs este promitator.

Un exemplu fericit, cel putin pâna în acest moment, armata a stiut cum sa se integreze si cum sa-si adapteze oferta la economia de piata. Diferenta democratiei fata de sistemul comunist este aceea ca implica liberalizarea tuturor institutiilor existente în cadrul unui stat, nu doar acelea care nu îi apartin.