Perspectiva corelației tehnologie-acțiune militară strategică

Inovarea tehnologică în conflictele viitorului

Avansul tehnologic va influenţa hotarator evolutia conflictelor armate. Noile

generatii de arme inteligente, sistemele C4I, sistemele electronice de supraveghere,

cercetare si lovire, tehnicile si tehnologiile razboiului informational şi psihologic vor

fi folosite masiv in operatie si lupta.

Fortele Terestre americane, de exemplu, prevad investitii importante pentru

transformarea lor intr-o viitoare forta capabila de a se integra schimbarilor secolului

XXI, cu un element expeditionar joint16. Fonduri mari sunt repartizate pentru

realizarea unui sistem de lupta multifunctional, multimisiune, reconfigurabil, dar si a

sistemului tactic de comunicatii digitale, care va forma baza capabilitatilor fortei

viitorului. Pe baza noilor tehnologii, va avea loc restructurarea Fortelor Terestre,

creandu-se o forta modulara, joint, expeditionara, relevanta si supla.

Gradul de implementare a noilor tehnologii va influenta masiv soarta

razboiului. Cel de-al doilea razboi din Golf a aratat limpede cum caracterul decisiv al

razboiului de coalitie de inalta intensitate este asigurat de noua tehnologie si de

capabilitatile de razboi aerian. Capabilitatile strategice nu s-au măsurat în număr de

unităţi, arme şi militari, ci în calitatea armelor, a forţei în ansamblu. La fel cum

primul război din Golf a fost câmpul de afirmare a unor noi tactici, tehnologii şi

metode de instruire, unde operaţiile terestre au fost de tip joint, au dezvoltat

capabilităţi superioare tip C4I / BM, un nou ritm al luptei 24 de ore din 24 etc.

După A. Cordesman, lecţia Golfului ţine nemijlocit de tehnologie şi revoluţia

în domeniul militar (RMA), de superioritatea tehnologică militară occidentală

zdrobitoare: sistemele tehnice ce au asigurat o vizibilitate continuă, zi şi noapte,

avantajele sistemului C3I în scurtarea timpului de reacţie, managementul bătăliei

(BM), mijloacele de lovire (T), de asigurare a luptei (BDA), scurtarea ciclului de la

luarea deciziei la lovirea adversarului, ascendentul tehnic şi tehnologic sub toate

aspectele - tragere, informaţii, diseminarea acestora, arme combinate şi integrate,

forţe multiservice, acţiuni în orice condiţii de timp etc.

Tehnologiile militare ale viitorului vor avea un impact remarcabil în modul de

ducere a conflictelor. Secolul XXI va face din război spaţiul de întâlnire al unor

sisteme militare din ce în ce mai complexe şi performante, care implică tehnologii

noi, militari superspecializaţi, acţiuni complexe, desfăşurate pe coordonate strategice

şi tactice diferite de cele actuale. Complexitatea şi capabilitatea forţei sunt

necunoscute asupra cărora meditează încă de pe acum specialiştii militari, pentru a nu

fi găsiţi descoperiţi la examenul conflictelor viitorului. Aceasta, deoarece inovaţia

tehnologică are drept obiectiv şi scop sporirea capabilităţii forţei. Iar capabilităţile

luptei moderne sunt influenţate, cum apreciază analiştii conflictelor recente, de

relativul echilibru tehnologic.

Aceiaşi analişti18 confirmă că pregătirea şi tacticile adecvate, dacă includ

diverse forme şi superioritate tehnică în sinergia luptei, sunt superioare, în vreme ce

situaţiile în care instruirea şi tacticile sunt inadecvate au urmări grave în rezultatul

operaţiei (luptei), cu toate că se dispune de superioritate tehnică.

Deşi dezvoltarea de succes pe aliniamentele oricărui conflict se loveşte de

truisme evidente, este clar că războiul viitorului nu poate ocoli nevoia de:

sustenabilitate continuă şi suficientă, mentenanţă bună, mobilitate maximă,

capabilităţi de manevră, suport logistic, service şi de luptă corespunzător, înalt grad

de operativitate, superioritate tehnologică pe spaţiile critice ale armelor ş.a.m.d.,

obiective permanente ale cercetării ştiinţifice şi tehnologice militare. De altfel,

“lecţiile învăţate” din Irak şi Afghanistan, cele mai multe şi mai importante,

creionează, acum, pe planşetele proiectanţilor, capabilităţile viitoarelor războaie.

Preocupările armatei americane de creare a capabilităţilor secolului XXI se extind

asupra tuturor categoriilor de forţe armate, şefii cei mai înalţi din Forţele Terestre, şi

nu numai ei, recunoscând că iniţiativa “De la forţa actuală spre cea a viitorului” este

mai mult decât o accelerare a tehnologiei viitorului spre a fi utilizată în forţele de

astăzi.

Noile cuceriri tehnologice fac ca acţiunile militare să aibă, azi, dar probabil şi

în viitor, o mare amploare în timp şi spaţiu, forţe şi mijloace specializate, caracter

întrunit, intensitate şi complexitate sporite, schimbări bruşte ale situaţiilor la toate

nivelurile, să fie duse în toate mediile, deosebit de manevrier, cu o mare diversitate de

procedee tactice, în special la flancuri, în intervale şi în adâncimea dispozitivului

inamicului, rapid şi în condiţii variate de teren, timp şi vreme.

Sunt de remarcat amploarea pe care o au componentele cosmice ale conducerii

şi scopurile operaţiilor, accentuarea caracterului decisiv al confruntării, sincronizarea

şi integrarea acţiunilor de luptă.

Conflictele armate, cuplate la tehnologiile secolului actual, vor releva mâine o

mare complexitate a teatrelor de acţiuni, cu întrepătrunderea mediilor civile cu cele

militare, extinderea gherilei (mai ales urbane), folosirea deopotrivă a armelor letale şi

neletale, a explozivilor, dar posibil şi a generaţiei a treia de arme nucleare (cele cu

emisie direcţionată şi selectivă de energie), utilizate ca armă antispaţială de statele

deţinătoare de arme nucleare împotriva marilor puteri ce posedă arme în spaţiul

cosmic, ca şi a armelor cu plasmă.

Spaţiul de luptă integrat şi diseminarea tehnologiilor

Deşi utilizarea armelor nucleare este puţin probabilă, diseminarea tehnologiei

de fabricaţie a acestora către organizaţiile teroriste şi dictaturi, pe filiera statelor din

„Axa răului”, creează riscuri grave la adresa SUA şi a celorlalţi membri ai coaliţiei

antiteroriste. De aici, preocuparea Statelor Unite de edificare a unei apărări

antirachetă a teritoriului naţional (NMD). Noul sistem, care, pe plan tehnologic,

aduce dezvoltări noi în trei domenii (rachete, sateliţi şi radare) sau pentru capacităţi

specifice (comunicaţii, dirijare, infraroşu), duce războiul în spaţiul extraatmosferic.

Pe de altă parte, SUA realizează şi capabilităţi pentru o apărare antirachetă în

teatru (TMD), concomitent cu cercetările asupra interceptorilor spaţiali de distrugere

prin energie cinetică. Rachetele balistice tactice vor fi interceptate, cu rachete de

croazieră, de sistemul PAC-3 (Patriot Advanced Capability - 3), ce va fi sistemul de

referinţă în materie de apărare aeriană lărgită, putând constitui elementul central al

sistemului de apărare lărgită la altitudine medie (MEADS). Forţele navale vor

dispune de un sistem antirachetă comparabil cu PAC-3, plasat pe crucişătoarele şi

distrugătoarele Aegis pentru a apăra zonele de debarcare, porturile şi alte puncte

sensibile. Sistemele Upper tier vor intercepta rachetele în atmosferă sau în afara

acesteia, apărând zone al căror raion este cuprins între 100 şi câteva sute de kilometri.

Programul de apărare punctuală a teatrului la mare altitudine (THAAD), pentru

Forţele Terestre, constituie nivelul superior al unui sistem, bazat la sol, de apărare

contra rachetelor din teatru.

O tehnologie de viitor care va modifica şi mai mult ducerea războiului este cea

a laserelor aeropurtate sau spaţiale, ce vor fi utilizate în distrugerea rachetelor

atacatoare pe timpul fazei de lansare. Pentru aceasta, un număr de 7 Boeing 747 vor fi

echipate cu un laser de înaltă energie, iar acest sistem (ABL) va ataca rachete cu

bătaie de 300 km, de pe un avion zburând la altitudinea de 12.000 m.

Alte două sisteme laser sunt în studiu: cel tactic de înaltă energie (THEL) şi

sistemul laser spaţial (SBL).