POCA

I. Context general

1.Strategia Programului Operațional Capacitate Administrativă (POCA) abordează deficiențele principale identificate în administrația publică și vine în întâmpinarea nevoilor și cerințelor ce derivă atât din legislația europeană relevantă, cât și din legislația națională incidentă.

2.Strategia POCA abordează prioritățile Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (Strategia Europa 2020). Obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020 necesită eforturi coordonate și de cooperare la nivel central și local, printr-o abordare integrată a capacității administrative .

3.POCA va promova crearea unei administrații publice moderne, capabilă să faciliteze dezvoltarea socio-economică, prin intermediul unor servicii publice competitive, investiții și reglementări de calitate, contribuind astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Pentru a putea îndeplini acest rol, administrația publică are nevoie de resurse umane competente și bine gestionate, un management eficient și transparent al utilizării resurselor, o structură instituțional-administrativă adecvată, precum și de proceduri clare, simple și predictibile de funcționare. O astfel de administrație trebuie să fie capabilă să ofere decidenților politici instrumentele necesare fundamentării și implementării unor politici publice în interesul cetățenilor. Optimizarea administrației este o condiție importantă pentru punerea în aplicare a oricărei schimbări structurale către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

4.POCA este document strategic de referință pentru administrația publică din România, construit pornind de la nevoile de dezvoltare și direcțiile de acțiune ale sectoarelor administrație și justiție identificate în analizele socio-economice elaborate la nivelul Comitetelor Consultative Tematice și Analiza cauzelor structurale ale capacității reduse a administrației publice, document realizat sub coordonarea Cancelariei Prim– Ministrului (CPM), inclus în Acordul de Parteneriat al României (AP). Totodată, POCA se ancorează în obiectivele generale și specifice ale Strategiei privind consolidarea administrației publice 2014-2020 (SCAP), condiționalitate ex-ante pentru intervențiile în cadrul Obiectivului Tematic 11 Consolidarea capacității instituționale a autorităților RO 2 RO publice și a părților interesate și eficiența administrației publice (OT 11), în Strategia privind mai buna reglementare 2014-2020, precum și în proiectul Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015–2020.

5.În Analiza anuală a creșterii pentru 2014[1] este evaluată situația economică și socială din Europa și sunt stabilite prioritățile generale în materie de politici la nivelul UE pentru anul 2014. Este recunoscută necesitatea ca Statele membre să continue eforturile de modernizare a administrației publice și de îmbunătățire a eficienței și eficacității serviciilor publice furnizate de către aceasta. La nivel european, acesta este unul dintre cele cinci domenii prioritare pe termen mediu pentru implementarea cu succes a Strategiei Europa 2020. În acest sens, capacitatea redusă a administrației publice de a elabora și de a pune în aplicare politici constituie în continuare o provocare esențială pentru România, care afectează dezvoltarea globală a țării, mediul de afaceri și capacitatea de investiții publice și care, totodată, nu permite furnizarea unor servicii publice de o calitate suficientă.[2]"

6.Strategia POCA are în vedere Recomandările specifice de țară (RST) ale Consiliului, transpuse în Programul Național de Reformă pentru 2014[3] (PNR), precum și documentul Poziția serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea unui Acord de parteneriat și a unor programe în România în perioada 2014-2020 (PSC)[4].

7.POCA adresează recomandarea specifică nr. 7 care vizează “să intensifice eforturile pentru a consolida capacitatea administrației publice, în special prin îmbunătățirea eficienței, a gestionării resurselor umane, a instrumentelor decizionale și a coordonării în cadrul și între diferitele niveluri administrative, precum și prin îmbunătățirea transparenței, a integrității și a răspunderii. Să accelereze absorbția fondurilor UE, să consolideze sistemele de gestiune și de control, să aducă îmbunătățiri capacității de planificare strategică, inclusiv elementului bugetar multianual. Să remedieze deficiențele persistente din sectorul achizițiilor publice. Să îmbunătățească în continuare calitatea și eficiența sistemului judiciar, să combată corupția la toate nivelurile și să asigure executarea efectivă a hotărârilor instanțelor”.

8.În contextul pregătirii documentelor de programare a fondurilor europene structurale și de investiții, PSC referitor la România subliniază că ”ineficiența administrației publice din România, caracterizată de un mediu suprareglementat și proceduri greoaie și ineficiente, afectează mediul de afaceri și atractivitatea țării, dar și capacitatea de investiții publice. Aceste deficiențe conduc, de asemenea, la un deficit al capacității de elaborare a politicilor, combinat cu unități de politică sectorială insuficient calificate și abilitate, incapabile să conceapă o viziune politică și documente strategice, precum și cu lipsa de competențe de management și coordonarea ineficientă a politicii strategice și operaționale. Acestea sunt ancorate în deficiențele de guvernanță structurale subiacente, confirmate în cadrul administrațiilor naționale și locale, care generează la rândul lor o aversiune față de riscuri, responsabilitate și decizie. Asistența externă substanțială acordată începând cu procesul de pre-aderare nu s-a materializat în îmbunătățiri endogene durabile, iar inițiativele izolate de e-guvernare s-au dovedit ineficiente, acestea nefiind integrate în programe cuprinzătoare de modernizare la nivel ministerial. Dificultăți similare sunt întâlnite în sistemul judiciar, a cărui lipsă de eficacitate și de responsabilizare este subliniată de monitorizarea desfășurată în cadrul Mecanismului de RO 3 RO cooperare și verificare. Incapacitatea sistemului juridic și instituțional național de a face față în mod eficient fraudei sau conflictelor de interese a generat preocupări”.

9.Totodată, indicele de competitivitate globală[5] plasează România în a 76-a poziție din 148 de economii în perioada 2013-2014, în comparație cu poziția a 78–a în perioada 2012-2013, a 77-a în perioada 2011-2012, a 67-a în 2010-2011 și a 64-a în perioada 2009-2010. Performanța țării este mai slabă în ceea ce privește anumiți piloni, cum ar fi instituțiile (locul 114), gradul de sofisticare a mediului de afaceri (locul 101) și infrastructura (locul 100). În cadrul aceleiași analize, factori precum cotele de impozitare, nivelul de corupție, reglementările fiscale, accesul la finanțare și birocrația guvernamentală sunt identificați ca fiind principalele obstacole în derularea afacerilor în România.

10.În clasificarea realizată de Banca Mondială (BM) cu privire la indicatorul ușurința de a face afaceri[6], România s-a menținut la poziția 73 în 2014 (din 189 de țări), la un nivel mai scăzut decât poziția 72 obținută în 2012 sau poziția 65 din 2011, iar performanța statului român privind eficiența guvernamentală[7] (2012) este cea mai slabă dintre toate țările membre, deteriorându-se în ultimii 3 ani, de la 46, în 2010, la 43,5 în anul 2012.

11.În același timp, deficiențele din administrația publică identificate în analiza elaborată de CE, ”Industrial Performance Scoreboard and Member States' Competitiveness Performance and Implementation of EU Industrial Policy, Country Fact Sheet – Romania”[8], sunt capacitatea redusă de planificare strategică și financiară, alocare deficitară a resurselor financiare, lipsa de eficacitate în punerea în aplicare a politicilor și furnizarea de servicii, o cooperare și o coordonare insuficiente între diferitele niveluri de guvernanță și între ministere, sistemele slabe de gestionare și control, lipsa gestionării integrate a serviciilor publice pentru mediul de afaceri și cetățeni, absența unei gestionări strategice și eficace a resurselor umane. 12.În concluzie, dimensiunea problemelor identificate nu poate fi acoperită dec resursele financiare disponibile. Prin urmare, s-a impus concentrarea acestor resurse pe prioritățile cheie, așa cum reiese din SCAP, iar logica de intervenție a POCA urmărește logica de intervenție a fondurile europene structurale și de investiții (FESI), care își direcționează sprijinul către un număr limitat de obiective tematice comune printre care și OT 11, conform Regulamentului UE nr. 1303/2013 de stabilire a unor dispoziții comune.