Societatea și Internetul

Societatea si Internetul

La inceput...

In conditiile razboiului rece, realizandu-se importanta strategica a informatiei si a calculatoarelor, in anul 1968, in SUA a aparut ideea crearii unei retele de calculatoare. S-a dorit realizarea unei structuri formate din calculatoare aflate in diferite puncte din SUA si care sa fie interconectate in asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate naturala, nici unul dintre calculatoare sa nu ramana izolat. La realizarea structurii initiale a Internetului, au fost implicate o serie de universitati din SUA. Astfel, in 1969 s-a creat prima legatura intre universitatile UCLA si Stanford. Urmatoarele universitati interconectate au fost UC Santa Barbara si University of Utah. Dezvoltarea retelei s-a facut la inceput cu pasi mici, astfel ca in anii ´70 existau numai zece noduri.

Se constata ca de la inceput universitatile au fost o parte a Internetului jucand doua roluri, in primul rand acela de producatoare de idei sau de solutii stiintifice si tehnice iar in al doilea rand pe acela de beneficiare a facilitatilor oferite de catre Internet. Daca la inceput Internetul oferea numai un mecanism pentru schimbul de mesaje, in prezent Internetul reprezinta un imens depozit distribuit de informatie. Ceea ce se intelege acum prin Internet este de cele mai multe ori numai unul dintre serviciile pe care acesta le pune la dispozitia comunitatii de utilizatori, si anume serviciul de Web care permite navigarea prin informatia disponibila pe servere.

...iar mai aproape in timp

Cat timp Internetul a fost subventionat de catre guvernul american utilizarea sa a fost limitata la domeniul academic sau guvernamental. In mai 1995, subventionarea de catre guvern a structurii de baza a Internetului a fost oprita trecandu-se la functionarea retelei pe principii comerciale. Ca efect imediat au aparut servicii noi, cum sunt de pilda reclamele, comertul electronic precum si serviciile de acces in retea, datorate in primul rand companiilor furnizoare de servicii Internet. The NET, cum i se mai spune, a patruns in zone care nu fusesera in nici un fel avute in vedere initial. A fost inaugurata, astfel, cea mai mare piata de desfacere din lume,o piata globala, extinsa la scara intregii planete.

Asta nu inseamna ca Internetul a plecat din universitati. Dimpotriva, Internetul a devenit nu numai obiect de studiu pentru studentii care urmeaza cursuri de calculatoare, dar a devenit si un instrument de lucru important, uneori chiar de neinlocuit, pentru documentarea tuturor celor implicati in invatamant si cercetare. In plus, mai ales in SUA, se tinde spre conectarea la Internet a scolilor de toate gradele, indiferent de natura sau profilul acestora. Acest fenomen este dublat de eforturi majore pentru crearea de sit-uri cu informatii specifice pentru diferite grupuri de varsta si interese.

In Romania

In Romania Internetul a patruns relativ incet, multa vreme fiind considerat un lux inutil. Chiar si acum, pentru uz personal, mai ales datorita costurilor foarte mari ale serviciilor telefonice, este destul de putin utilizat. Daca din punct de vedere al infrastructurii lucrurile au avansat destul de mult, din punct de vedere al resurselor informatice disponibile evolutia este greoaie. Daca majoritatea companiilor si chiar unele structuri administrative au inteles ca prezenta in Internet este foarte importanta, inca nu exista resurse si depozite informationale romanesti semnificative. Din acest motiv traficul observat in retea este mai mult de aducere de informatie din exterior decat de export de informatie sau de schimb de informatie in cadrul tarii. Avand in vedere intervalul mare de timp pentru care accesul din Romania la informatii externe a fost oprit, fenomenul este destul de natural. In contextul international actual de afaceri, academic si tehnologic, fenomene ca globalizarea si liberalizarea accesului la informatie potentate de dinamica si nivelul de performanta al dezvoltarilor in domeniul comunicatiilor si al calculatoarelor, sunt deja lucruri comune. Dincolo de granite, in restul omenirii (cel putin in acel rest catre care ne orientam) Internetul a devenit deja cea mai comoda sursa de informatie, in timp ce ceea ce este disponibil despre si din Romania pe Internet este fie vechi, fie incorect, fie lipseste?!

Reteaua academica

In Romania din motive care au tinut mai mult de politica decat de necesitatile reale reteaua cercetarii este separata de reteaua universitara. Reteaua cercetarii (RNC) a fost creata utilizand si sume importante primite de la comunitatea internationala pentru reteaua academica romana (care ar fi trebuit sa lege la Internet atat unitatile de cercetare cat si cele de invatamant). Dimensiunea curenta a RNC este practic nesemnificativa (cu toate ca s-a trecut la oferirea de servicii pe principii comerciale) in comparatie cu alte unitati prestatoare de servicii Internet. Reteaua universitara (RoEduNet) s-a dezvoltat prin eforturile financiare depuse de catre o serie de universitati din reteaua Ministerului Educatiei Nationale si eforturile tehnice, de imaginatie si nu in ultimul rand de munca efectiva depuse de o echipa de entuziasti. Abia in ultimii ani RoEduNet a beneficiat de o dotare semnificativa din partea MEN. La RoEduNet sunt cuplate practic toate universitatile din tara si exista “puncte de prezenta” in toate capitalele de judet.In momentul de fata viitorul RoEduNet este pus sub semnul intrebarii. In bugetul MEN pentru 1999 nu au fost prevazute sume suficiente pentru a asigura functionarea retelei pana la sfarsitul anului. In consecinta RoEduNet este datoare atat RomTelecom cat si furnizorului de servicii extern la care este conectata. De cateva luni se cauta solutii pentru achitarea datoriei si continuarea activitatii. Din pacate majoritatea cautarilor s-au facut la nivelul si in cadrul Ministerului Educatiei Nationale, adica acolo unde fondurile erau deja epuizate.

Problema ar trebui privita insa nu ca inca o problema a Ministerului Educatiei Nationale intr-o lunga lista ce mai contine si alte probleme cum sunt, de pilda, obtinerea avizului sanitar de functionare pentru diferitele unitati de invatamant, pierderea unor spatii ale unor gradinite datorita retrocedarilor, lupta cu manualele alternative sau obtinerea banilor pentru plata salariilor, ci ca o problema care tine de strategia tarii. O problema care tine deci de politica tarii gandita macar pe cativa ani si nu pe zece zile cum este obiceiul.

Din pacate, la diferite nivele necesitatea si importanta Internetului pentru invatamant este departe de a fi inteleasa. Se vehiculeaza texte ca “Internetul este o pierdere de bani si de timp pentru universitati”, sau “Nu am gasit nimic util in Internet” sau “Nu se face decat acces la informatie pornografica”, etc. Poate ca merita sa ne oprim o clipa ca sa explicam putin despre ce este vorba.