Tendințe în dezvoltarea comerțului mondial cu servicii turistice în hoteluri și restaurante

CAPITOLUL I: TENDINTE ACTUALE PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU BUNURI SI SERVICII

I.1. Clasificari sectoriale ale activitatii economice

In conditiile epoci contemporane, participarea activa la diviziunea mondiala a muncii reprezinta o latura inseparabila a procesului de dezvoltare a oricarei natiuni si aceasta constituie o necessitate obiectiva pentru toate statele lumii, indifferent de nivelul dezvoltarii lor economico-sociale sau de sistemul social-politic dominant. Se impune ca o necesitate obiectiva intensificarea participarii la diviziunea mondiala a muncii, in primul rand, pentru tarile ramase in urma din punct de vedere al deyvoltarii economice pentru ca numai astfel ele vor putea inlatura decalajul considerabilcare le desparte de tarile puternic industrializate si bine ancorate in diviziunea mondiala a muncii.

Diviziunea mondiala a muncii este o categorie economica care exprima relatiile ce se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltari productiei si comertului international, precum si locul si rolul fiecarui stat in circuitul mondial de valori materiale.

Astfel spus, diviziunea mondiala a muncii este un process de specialiyare internationala in productie a economiilor nationale, statornicit de-a lungul timpuluiosi care reprezinta baza legaturilor dintre ele. Ea arata, deci, locul pe care diferite tari ale lumii il ocupa in economia mondiala si reprezinta temelia materiala a fluxurilor economice internationale. Acest process de specializare internationala in productie are ca scop adaptarea potentialului economic national al statelor la cerintele in continua schimbareale pietei mondiale si este determinat de o serie de factori, cum sunt: conditiile naturale fizico-geografice, marimea teritoriului si populatiei fiecarei tari; nivelul ethnic si gradul de diversificare al aparatului productive din fiecare tara; traditiile economice; apropierea geografica a statelor si stabilirea anumitor raporturi de complementaritate economica dinamica intre ele; o serie de factori extraeconomici (dominatia coloniala, relatiile de productie, razboaiele etc.) .

Diviziunea mondiala a muncii a inceput sa se formeze in conditiile aparitiei si dezvoltarii capitalismului si s-a adancit ulterior unui cumul de factori. Exprimand procese economice obiective, ea este, prin excelenta, un fenomen mondial, atotcuprinzator, care actioneaza in cadrul unei economii mondiale mondiale unice si tot mai interdependente, daqr si foarte eterogena.

Adancirea diviziunii mondiale a muncii si formele concrete pe care le-a imbracat intr-o etapa sau alta au depins si de depend de nivelul de dezvoltareal fortelor de productie si in primul rand, de dezvoltatea industriala anumeroaselor state ale lumii.

Inlaturarea dominatiei economice straine din tarile in curs de dezvoltare, trecerea in patrimonial national a bogatiilor de care dispun acestea, intensificarea procesului lor de industrializare, pe baza tehnicii actuale, concomitant cu inlaturarea specializarii economice unilaterale ce le-a fost impusa de fostele metropole, dezvoltareade sine statatoare a acestora (fara ca aceasta sa presupuna o dezvoltare autarhica), fara ingerintele altor state, toate acestea vor exercita o influenta pozitiva asupra diviziunii mondiale a muncii si implicit in directia atenuarii decalajuluio multilateral care separa aceste state de cele puternic dezvoltate.

Un alt factor cu o puternica influenta asupra dinamizarii economiei mondiale si a comertului international, precum si asupra diviziunii mondiale a muncii, este revolutia tehnico-stiintifica(inclusive cea informationala) care a strabatut o serie de etape si forme concrete de manifestare.

Este unanim recunoscut faptul ca revolutia tehnico-stiintifica contemporana este cel mai important factor al dinamizarii economiei mondiale si comertului international cu implicatii commune, dar si specifice, pentru fiecare compartiment al economiei mondiale.

Extindera diviziunii mondiale a muncii de tip industrial, sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, pe deplin echitabile, reclama dezvoltarea economica multilaterala a tuturor statelor, crearea unei industrii moderne, diversificate in fiecare tara, pe baza eforturilor propii – ca factor primordial – si a unei largi colaborari internationale, bazata pe respectarea stricta aprincipiilor si normelor dreptului international. Aceasta nu trebuie sa intre in contradictie cu accentuarea tendintelor de globalizar3e economica care are loc prin internationalizarea productiei si a tehnologiei, si prin internationalizarea pietelor de marfuri, capitaluri si servicii.

Revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat in acelasi timp o asemenea crestere a nivelului ethnic, a complexitatii si diversificarii productiei in general, a industriilor de varf in special (constructii de masini, electrotehnica, electronica, telecomunicatii, chimie, metalurgie, etc.), incatorganizarea in fiecare tara a productiei tuturor tipurilor de produse (din toate ramurile si subramurileindustriei, care se gasesc intr-un permanent procesde modernizare, specializare si diversificare) a devenit practice imposibila si in acelasi timp ineficienta din punct de vedere economic chiar si pentru cele mai dezvoltate tari ale lumii.