Formațiunile neurofiziologice ale SNC - structură și funcții

Din punct de vedere filogenetic, măduva spinării ( Medulla spinalis) reprezintă cea mai veche componentă a SNC şi cea mai simplă din punct de vedere funcţional.

Topografie şi limite

Este situată în canalul vertebral, limita ei superioară aflându-se la nivelul unui plan orizontal care trece prin arcul orizontal al atlasului (C1), corespunzător extremităţii inferioare a decusaţiei piramidale, iar limita inferioară fiind corespunzătoare vertebrei a 2 a lombară. Superior se continuă cu bulbul, iar inferior, prin intermediul conului terminal, se continuă cu Filum terminale care descinde până la nivelul coccigelui, ataşându-se pe faţa lui posterioară.

Măduva spinării este învelită de cele trei foiţe ale meningelui spinal: duramater, arahnoida, piamater, şi împreună cu ele ocupă doar 3/5 din canalul vertebral, restul de 2/5 revenind spaţiului epidural.Existenţa acelui spaţiu şi a lichidului cefalorahidian permit mobilitatea măduvei spinării.

Configuraţie externă

Forma: clasic se prezintă ca un cilindru uşor turtit anteroposterior

Culoare: albă – mată

Consistenţă: măduva spinării este moale, friabilă , comparabilă cu cea a ţesutului nervos în general, ceea ce explică fragilitatea ei în cadrul diverselor traumatisme.

Greutate: aproximativ 30 de grame.

Lungime: 45 cm la bărbat şi 43 cm la femeie, acestei lungimi i se adaugă încă 25 de cm, corespunzând lui filum terminale.

Diametrul: este în medie de 1 cm, atingând valori mai mari la nivel cervical şi lombar datorită existenţei a două îngroşări fuziforme.

Suprafaţa măduvei este străbătută de 6 şanţuri longitudinale: unul anterior, unul posterior, două anterolaterale şi două posterolaterale.

Şanţul median anterior - este adânc şi este situat pe faţa anterioară a măduvei şi se mai numeşte fisura mediană anterioară

Şanţul median posterior - este situat pe faţa posterioară a măduvei.

Şanţil lateral anterior – se află de fiecare parte a fisurii mediane anterioare, iar la nivelul lor, rădăcinile anterioare ale nervilor spinali părăsesc măduva.

Şanţul lateral posterior – se află de fiecare parte a şanţului median posterior.

Datorită existenţei acestor şanţuri longitudinale, pe suprafaţa măduvei se delimitează 6 benzi longitudinale albe denumite cordoane. Acestea sunt:

• două cordoane anterioare – cuprinse între fisura mediană anterioară şi fiecare şanţ lateral anterior

• două cordoane laterale – cuprinse între şanţul lateral anterior şi şanţul lateral posterior de fiecare parte

• două cordoane posterioare – cuprinse între şanţul median posterior şi şanţul lateral posterior de fiecare parte.

În raport cu regiunile coloanei vertebrale, măduvei spinării i se descriu următoarele segmente medulare: cervicală, toracică, lombară, sacrală, coccigiană.

De pe feţele laterale ale măduvei iau naştere, conform unei structuri metamerice, cele 31 de perechi de nervi spinali astfel:

• 8 perechi de nervi spinali cervicali

• 12 perechi de nervi spinali toracici

• 5 perechi de nervi spinali lombari

• 5 perechi de nervi spinali sacrali

• 1 pereche de nervi coccigieni

Structura măduvei spinării

Structura măduvei se evidenţiază pe secţiune transversală astfel:

• în centru – substanţa cenuşie, în forma de litera “H” sau de fluture

• la periferie – substanţa albă, ca un înnveliş

Substanţa cenuşie se prezintă sub forma a două bare longitudinale semilunare cu direcţie anteroposterioară, unite între ele printr-o bară transversală.