Rolul Hormonilor hipotalamo-hipofizari în Reproducere

ROLUL HORMONILOR HIPOTALAMO-HIPOFIZARI

ÎN REPRODUCERE

Functiile tuturor organelor si tesuturilor din organismul animal sunt supuse unei duble coordonari: nervoasa si hormonala.

Activitatea hormonala este controlata direct de catre hipofiza care la rândul ei este sub controlul hipotalamusului, astfel ca, pe drept cuvânt, se poate spune ca întreaga activitate a organismului animal reprezentata de metabolism, functia de reproducere si functia de adaptare, este controlata de encefal.

Mult timp s-a crezut ca activitatea sexuala la animale este dependenta doar de factori emotivi si/sau sezonieri. în 1927-1930, s-a demonstrat implicarea hipofizei în desfasurarea proceselor sexuale, prin izolarea din lobul anterior al acestei glande, a doua substante gonadotrope: FSH (hormonul de stimulare foliculara) si LH (hormonul luteinizant, sau hormonul ovulatiei). Dupa putin timp, s-a emis ipoteza ca secretia acestor hormoni este reglata neurohormonal (HARRIS, 1937), demonstrându-se apoi ca sistemul nervos central controleaza direct secretia gonadotropinelor prin hipotalamus (EVERETT, SAWYER, 1949).

La progresul cunoasterii în domeniul endocrinologiei merita sa fie semnalate contributiile unor cercetatori romani ca: I.C. PARHON, autorul primului tratat de endocrinologie aparut în lume (1909), FRANCISC RAINER, anatomist român de nationalitate germana, care a descris pentru prima data (1927) sistemul port hipotalamo-hipofizar si POPA, care, împreuna cu cercetatoarea engleza UNNA FIELDING, demonstrat caracterul port - venos al acestei retele vasculara (1930-1932). Descoperirea prostaglandinelor de catre EULER (1934-1936) si dezvoltarea cercetarii acestor hormoni tisulari, a avut consecinta producerea, incepand cu anul 1970, la scara industriala, a prostaglandidelor.

1. HORMONII HIPOTALAMICI

Hipotalamusul produce hormoni de eliberare (releasin hormons) sau de inhibare (inhibiting hormons) care sunt transportati spre lobul anterior al hipofizei de catre sângele care circula în sistemul port hipotalamo-hipofizar.

In afara de hormonii de eliberare sau de inhibare hipotalamusul mai elaboreaza si alte neurosecretii, printre care ocitocina si vasopresina care ajung în hipofiza posterioara, transportul acestora efectuându-se pe calea traiectului supraopto-paraventriculo-posthipofizar, format dintr-un numar foarte mare de axoni.

Hormonii hipotalamici cu rol în reproducere sunt: Gn-RH (Gonadotropine Releasing Hormone), PRF (Prolactin Releasing Factor), PIF (Prolactin Inhibiting Factor) si Ocitocina.

Toti hormonii enuntati mai sus, împreuna cu neurotensina,; vasopresina si alti factori de eliberare sau de inhibare, au fost grupati în asa-numita grupa a peptidelor reglatoare din hipotalamus (RPH).

GN-RH

Cel mai important hormon cu rol în reproductie, elaborat de hipotalamus este Gn-RH (L-RH; vezi lista abrevierilor si termenii conventionali). Acesta determina eliberarea, din hipofiza anterioara, a FSH-ului si LH-ului, hormoni indispensabili cresterii si dezvoltarii foliculului ovarian si producerii ovulatiei. Secretia hipotalamica de Gn-RH este conditionata de factori externi (ex. alimentatia, durata zilei lumina) si de factori interni (nivelul secretiei de FSH, LH si concentratia hormonilor steroizi gonadali) si este reglata prin mecanisme feed-back.

Dupa izolarea Gn-RH natural, în 1971, de catre SCHALLY, YALLOW si GUILLEMIN, în mai putin de un deceniu, piata medicamentului veterinar s-a îmbogatit cu un numar destul de mare de analogi sintetici ai acestuia.

Gonadoliberina (Gn-RH) este un decapeplid nespecifvc care are rolul de eliberare a FSH-ulul sl LH-ului hipofizar. Aceasta actiune esentiala a sa justifica interesui deosebii ce i se acorda Gn-RH-ului în reglarea functiei de reproductie,

Analogii sintetici ai Gn-RH sunt gonadorelina si buserelina. Analogii sintetici, comparati cu Gn-RH natural, extras din hipotalamus, au o activitate biologica net superioara acestuia, în ceea ce priveste eliberarea de LH (Receptai, produs sintetic pe baza de buserelina realizat de firma Hoechst este de cea. 70 ori mai activ decât Gn-RH natural).

In organismul animal, Gn-RH este secretat de catre neuronii specializati ai nucleilorarcuati din hipotalamus. Gn-RH este stocat în veziculele sinaptice de la extremitatea axonilor si apoi, de acolo, este eliberat, în maniera pulsatila, în sistemul port hipotalamo-hipotizar. Ajuns in hipofiza anterioara, Gn-RH actioneaza asupra celulelor hipofizare specializate în secretia de FSH si LH, stimulându-le secretia. Gonadoliberina (Gn-RH) actioneaza pe o distanta foarte scurta, masurata de la locul secretiei sale, fapt care explica concentratiile foarte ridicate î Gn-RH ale celulelor din hipofiza anterioara. Datorita faptul ca perioada sa de înjumatatire este toarte scurta (2-8 minute dozarea Gn-RH în circulatia periferica este imposibila.