Femeia în Egiptul Antic

Egiptul antic – scurtă introducere

Popularitatea civilizaţiei egiptene are la bază deopotrivă durabilitatea sa (perioada faraonilor s-a întins de-a lungul a aproximativ 2000 de ani, începând cu anii 2850 î.Hr şi cucerirea arabă din 641 î.Hr. ) şi artefactele culturale lăsate în urma sa. Este vorba despre construcţii arhitecturale ca: piramidele, Sfinxul, mormântul lui Tutankamon care au stărnit interesul oamenilor de ştiinţă şi turiştilor în aceeaşi măsură.

Ca localizare geografică, Egiptul se află între Munţii Arabiei şi Libiei, concentrat pe Valea Nilului. În concepţia vechilor egipteni, inundaţiile anuale reprezentau un miracol, simbolizând eterna reîntoarcere. „Acest fenomen de o regularitate uluitoare i-a marcat permanent pe locuitorii ţării. Credinţele, obiceiurile, modurile de viaţă s-au perpetuat în toate clasele societăţii, într-atât de firească era respectarea unei tradiţii ancestrale căreia i se datora supunere pentru a nu provoca un dezechilibru în ordinea stabilită” .

Jan Knappert ne informează că „în Orientul Mijlociu circulă numeroase legende despre minunile Egiptului antic, care avea deja o veche civilizaţie înaintea lui Noe şi a Potopului. Regii egipteni păstrau bogăţii fabuloase în palate, sub pământ, unde mai sunt şi acum îngropate” . Trebuie să ne reamintim de vâlva pe care a starnit-o mumia lui Tutankhamon când, în urma autopsierii sale s-au descoperit sub straturile de bandaje 143 de pietre preţioase, o coroană care o reproducea pe cea a lui Osiris (coaroana Atef), o amuletă care reprezentând un gât stilizat, împreună cu alte obiecte necesare călătoriei pe care faraonul o face spre tărâmul morţii .

Egiptul antic are o serie de particularităţi distincte de alte civilizaţii, dintre care amintim: construcţia piramidelor, faraonul – întruparea zeilor, cultul morţilor etc. Un loc deosebit îl ocupă rolul şi statutul femeii egiptene care, spre deosebire de femeia romană, de exemplu, se bucura de o consideraţie şi de o libertate fără precedent în istoria antichităţii. Astfel, pentru vechii egipteni, „egalitatea dintre sexe pare să fi fost, încă de la origini, considerată ca absolut naturală şi atăt de profund înrădăcinată încât problema nu a fost ridicată niciodată [...] Această noţiune de paritate între cele două sexe era atât de înrădăcinată în moravurile nilotice încât ea pătrunsese în antroponimie şi se întâmpla ca acelaşi nume propriu să desemneze uneori în mod nediferenţiat o femeie sau un bărbat” . Acest fapt a dus la conturarea unor anumite situaţii aşa cum vom vedea în continuare.

Femeia în Egiptul antic

Egipteanca din vremea faraonilor, pe cât de celebră pentru frumuseţea şi ingenuitatea ei, pentru inteligenţa şi şiretenia sa, pe atât de controversată, este cu siguranţă una dintre cele mai misterioase şi incitante fiinţe din antichitate. Scrierile, fie ele de specialitate sau nu, referitoare la aceasta şi la rolul său în societatea egipteană veche, nu sunt puţine, însă, aşa cum vom vedea, ele sunt pline de contradicţii.

Pe de o parte, „literatura nu este îngăduitoare cu femeia egpteană; frivolă, cochetă şi capricioasă, incapabilă să păstreze un secret, mincinoasă şi răzbunătoare, necredincioasă de la natură, povestitorii văd în ea cuibul tuturor păcatelor, cutia tuturor răutăţilor” . În tabăra adversă, „imaginea feminină redă iubirea, fecunditatea sau grija, adică amanta, mama, bocitoarea, cea care provoacă dorinţa, care dă viaţă sau veghează asupra defunctului ce pleacă spre eternitate” .

Cu siguranţă, adevărul se află undeva la mijloc, fiind o combinaţie a acestor două aspecte. Nu trebuie sa omitem că, în societatea egipteană antică, adulterul, de exemplu, era aspru pedepsit, putând merge până la condamnarea la moarte. Deşi nu a fost consemnată o astfel de sancţiune în această privinţă, trebuie să ne aducem aminte de puterea fantastică pe care faraonul o exercita asupra supuşilor săi. Aşadar, este puţin probabil ca majoritatea femeilor din acea perioadă să fi încălcat legile impuse de voinţa acestui reprezentant al divinităţii. Pe de altă parte, sunt binecunoscute cumploturile din haremul regal care erau puse la cale de soţiile faraonului. Cazul reginei Telika, cea de-a patra soţia a lui Amenofis al III-lea, este deja devenit celebru. Conform cercetărilor efectuate de arheologi, antropologi şi egiptologi prin intermediul xenoglosiei (capacitatea oamenilor ca, aflaţi într-o stare care scapă controlului conştientului – transă sau vis – să vorbească limbi necunoscute lor), aceasta a fost ucisă din porunca primei soţii a lui Amenofis al III-lea, Teje, nemulţumită atât de influenţa puternică pe care ea o avea asupra faraonului cât şi de simpatiile religioase ale acesteia faţă de religia lui Aton .