Mentalități despre moarte în literatură și mitologie

Mentalitati despre moarte

in literatura si mitologie

Ne-am obisnuit sa definim normalitatea in functie de statistici, considerand ca fiind „normale" acele conceptii, mostre de comportament si convingeri care se inscriu intr-un registru al covenientelor sociale. Pe masura ce o civilizatie se auto-defineste, isi construieste identitatea integrand sau adaugand mentalitatii colective de tip traditionalist, reforme de ordin ideologic astfel incat, in plan social, se petrece o simbioza intre vechile norme sociale, admise ca fiind normale si un nou tip de mentalitate.

O alta aspiratie umana, de un calibru infinit mai mare, este aceea de-a invinge moartea. Din aceasta aspiratie s-au format diversele forme de rit funerar asociate cultelor religioase. Toate mitologiile, practicile transcendentale si religiile au construit o viziune asupra sensului vietii pe axa unei conceptii despre moarte. Indiferent de civilizatia sau rasa care le-au conceput, riturile religioase descind din aspiratia umana spre eternitate.

Exista o multitudine de variabile de ordin cultural intre o mentalitate traditionala si alta. Acest fapt se datoreaza, in speta, modului diferit de raportare la viata si implicit la moarte. Astfel, de-a lungul timpului au existat, prin raportare la mentalul colectiv, diferite conceptii legate de moarte si implicit de ritualul funerar.

Filosoful grec Platon sustinea, probabil influentat de orfism, ca sufletul detine imortalitate. Drept pedeapsa pentru nelegiuirea primordiala, sufletul este inchis in corp ca intr-un mormant. Astfel, existenta intrupata, ceea ce noi numim viata insemna pentru Platon moarte. Moartea era inceputul vietii adevarate, dar aceasta viata nu era inceputa decat dupa judecarea greselilor savarsite inaintea parasirii corpului.

Spre deosebire de conceptia lui Platon, acceptiunea crestina data acestui concept are urmatoarele implicatii. In Noul Testament se mentioneaza ca sufletul(omul)poate fi nemuritor, mesajul Noului Testament fiind ca Iisus Hristos a invins moartea. Prin stapanirea mortii, diavolul avea toti oamenii in puterea sa, dar Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat. In Biblie se spune ca "cei care cred in Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea viata vesnica" (Ioan 3:16). In religia crestina exista doua finalitati unde merg oamenii: Raiul (Paradisul sau Edenul), unde merg doar cei drepti la inviere,rascumparati prin sangele lui Iisus Hristos si moartea definitiva fara speranta invierii. Unele culte cred in existenta Iadului (Infernul) unde merg pacatosii pentru chinuri vesnice. Soarta omului este stabilita dupa judecata facuta de Fiul, dupa faptele de fidelitate crestina care le-a facut cand era in viata.

In mitologie nemurirea insemna perfectiune, insemna invincibilitate, insusiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira spre nemurire in multe din legendele diferitelor mitologii.