Violența și agresivitatea asupra funcționarului public

Agentia Nationala de Administrare Fiscala este un organ de specialitate al statului care are atributii in aplicarea politicilor de administrare fiscala, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal si dezvoltarea unor relatii de parteneriat cu contribuabilii.

În cadrul ANAF se organizează şi funcţionează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

Functionarul public reprezinta persoana numita, în conditiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, într-o functie publica. Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.

ANAF prin institutiile subordonate reprezinta o structura publica cu un impact major asupra vietii sociale si economice in Romania.

Impactul este dat de rolul si de activitatea specifica acesteia: colectare de taxe, control fiscal, supraveghere si investigatii fiscale si vamale, aplicarea masurilor de restrictie şi de coercitie ca urmare a nerespectarii legilor si normelor fiscale in vigoare.

In aceste domenii ale administratiei lucreaza functionari publici cu rol de control si coercitie care trebuie sa asigure indeplinirea sarcinilor specifice de stabilire si colectare a datoriei catre bugetul de stat sau catre bugetele locale. Acesti lucratori constituie interfata dintre institutie si contribuabili, persoane fizice sau juridice.

De cele mai multe ori acesti functionari ca urmare a punerii in aplicare a competentelor de control, supraveghre, inspectie sau investigatie dupa caz sunt cei care sunt blamati, devenind tinta frustrarilor generate de imperfectiunile sistemului financiar si devin „tapi ispasitori” pentru acestea.

Personalul din cadrul ANAF fie ca sunt lucratori vamali, comisari in garda financiara sau inspectori fiscali in cadrul administratiilor financiare reprezinta intradevar o problema in tot acest lant al slabiciunilor si este grupul principal de functionari cu atributii de control, de constatare, impunere şi sanctionare care suporta actiunile si consecintele acestor imperfectiuni, tocmai pentru ca se situează la intersectia celor doua „fronturi” principale de interes contrare:

1. Pe de o parte interesul institutiilor administratitive care urmareste colectarea la timp si in volum maxim a tuturor formelor de taxe si impozite, chiar dacă numarul şi volumul acestora uneori este ridicat si sufocant şi concomitent punerea in practica a unor forme de verificare şi monitorizare care sa restranga cat mai mult manifestarile de frauda;

2. Pe de alta parte interesul a doua segmente de contribuabili: un segment care se conformeaza normelor impuse pentru plata taxelor si impozitelor dar care urmaresc plata legala a acestora pe palierele minime (fie ca este vorba de numarul acestora, de intervalele de timp sau de valoarea lor) si un al doilea segment care este reprezentat de catre contribuabilii care prin diferite forme de manifestare, de cele mai multe ori ilegale urmaresc fie eludarea platii datoriilor stabilite de normative pentru bugetul de stat, fie urmaresc obtinerea ilicita a unor fonduri din bugetul de stat (de exemplu returnari TVA sau de accize)

Aceste doua „fronturi de interes” prin manifestarea contrara a unuia fata de celalalt creează presiuni asupra unui mediu uman, reprezentat de aceasta categorie de functionari publici caracterizata prin:

1. indicatori, factori comuni pentru intreaga categorie, care se refera la: normele si legislatia fiscala si nonfiscala, specifica in domeniu in contexul careia functionarul isi pune in aplicare competentele de control, conditiile de angajare şi salarizare, formele de pregatire profesionala, mediul si conditiile de lucru create, structura grupului institutional, formele si metodele de management;

2. indicatori, factori cu referinta individuală: capacitate fizica si intelectuală a lucrătorului, dintre care reprezentative sunt capacitatea de analiza, sinteza si interpretare a legislatiei si normativelor din domeniu, aptitudinile dar si cunostintele, deprinderile şi priceperile, prin care se manifesta punerea in aplicare a competentelor de control şi verificare din domeniul de activitate, starea de sanatate, varsta, experienta in domeniul de lucru

3. indicatori, factori sociali ce tin de situatia materiala, familiala, culturala a functionarilor publici.