Arta Romană

Romanii au format la început o republica si mai târziu cel mai puternic imperiu sclavagist din bazinul Marii Mediterane, din lumea veche. Acest imperiu s-a întins pe teritoriul actual al Spaniei, Frantei, în unele parti ale Germaniei , în Anglia, în Peninsula Balcanica, în Africa de Nord si în Orientul Apropiat. Prin razboaie, romanii au cucerit si o însemnata parte din teritoriul actual al patriei noastre.

Organizând acest vast imperiu, construind drumuri, poduri, viaducte si apeducte, romanii au clãdit orase cu o urbanisticã perfecta, atît in Italia cât si în tãrile cucerite. Arta lor este pusã în primul rând în slujba preamãririi ideii de putere (imperium), în slujba glorificãrii statului si capitalei sale.

Arta trebuia sã stârneascã admiratie pentru statul si poporul roman si sã îndeplineascã un scop de utilitate publicã. Totodatã ea servea pe aristocratii Imperiului roman, pe conducãtorii din Italia si din provinciile noi cucerite de romani, pe proprietarii de pãmânturi si pe proprietarii sclavilor adusi în Italia ca prizonieri de razboi, pe aceia care se îmbogãteau de pe urma comertului.

Arta romanã s-a dezvoltat la început la Roma, primul oras-stat roman. Cu timpul, aceastã artã a pãtruns în toatã Italia si de acolo, mai departe, în provinciile romane.

La formarea artei romane au contribuit si unele elemente locale din provinciile cucerite. Astfel, mai întâi Etruria, în epoca republicanã a Romei, apoi Grecia, în epoca ei imperialã, provincii cu traditii cultural-artistice puternice, care au infuentat mult arta romanã.

Ea a luat diferite elemente din arta altor popoare, contopindu-le într-un tot unitary, nou, original. Romanii au stiut ce sã ia, cum sã ia si cât sã ia din cultura poapoarelor cucerite pentru a-si face arta lor. Arta aceasta a înflorit într-un timp scurt, perioada ei de apogeu se situeazã spre sfârsitul secolului I î.e.n., în timpul imperiului lui Augustus si al Antoninilor.

Arta romanã s-a dezvoltat odatã cu puterea economico-politicã si militarã a statului sclavagist roman si a fost aservitã rosturilor acestei puteri.

La rândul ei arta romanilor a influentat arta popoarelor supuse si pe cea a popoarelor învecinate. Constructiile s-au dezvoltat în primul rand în orase.

Arhitectura romanã

Orasele erau foarte civilizate, aveau strãzile pavate cu bolovani de râu sau cu lespezi, aveau si canale de scurgere pentru apa murdarã si conducte de piatrã pentru apa de bãut si de spãlat, adusã de la mari depãrtãri.

Pentru a aduce din munti apa curatã necesarã consumului de la orase, arhitectii au construit apeducte, un fel de jgheaburi mari de piatrã, lungi de zeci de kilometric, sustinute de stâlpi grosi de zid, legati între ei cu arcade, adesea în semicerc. Cunoscut este apeductul acre aducea apa la Roma,construit în timpul împãratului Claudius sau dintre cele construite în alte provincii romane, ca apeductul de la Pont du Gard din Franta. Fiindcã acest apeduct trebuia sã treacã peste un râu, el a fost sustinut de trei rânduri de stâlpi, legati prin trei rânduri de arcuri( în trei etaje). Este o constructie impunãtoare, care, desi este purã inginerie, fiind vorba doar de utilitate, are si un aspect estetic.

In pietele publice din interiorul oraselor, numit Forum locuitorii se întâlneau sã discute treburile obstesti. Fiecare oras îsi avea forumul sãu. La Roma s-au construit mai multe forumuri. Mai inseminate au fost forumurile lui Augustus si ale lui Traian. Erau incinte de formã dreptughiularã, înconjurate cu ziduri. In interior aveau coloane, unite în partea superioarã prin lespezi de marmurã. Forumurile adãposteau constructii diverse: arcuri de triumf, temple, altare, statui.

Cu timpul s-a generalizat obiceiul ca împãratii, guvernatorii sau generalii care se întorceau victoriosi din rãzboaie, sã construiascã arcuri de triumf, care sã comemoreze victoriile lor. Cele mai insemnate s-au ridicat la Roma, capitala imperiului: ale lui Titus, Septimiu, Sever si ale lui Constantin cel Mare, acestea fiind cele mai bine pãstrate.

Un arc de triumf avea piloni mari, legati( în partea superioarã) prin arcuri de zidãrie în plin centru ( în formã de jumãtate de cerc). Deasupra. zidãria constructiei era terminate în linie dreaptã. Suprafetele pilonilor si a pãrtilor superioare erau împodobite cu reliefuri, cu inscriptii si ornamente. S-au construit arcuri de triumf, cu una sau cu trei deschideri. In acest caz pe lângã arcul principal, care era mai mare, la constructie se adaugã douã arcuri laterale mai joase, asa este arcul lui Constantin.