Curentul Pop Art

Apariţia curentului Pop art este în mare măsură legata de creatia a doi artisti neodadaişti: Jasper Jones şi Robert Rauschenberg. În anii cincizeci, aceşti artişti introduc în arta obiecte de uz cotidian, în mod direct sau doar imaginea lor. Având în vedere formatul lor, nu ne dăm seama daca este vorba despre planse autentice sau despre opera unui pictor. Urmatoarea idee a lui Jones o reprezinta sculpturile în bronz care imita cutii de conserve sau alte obiecte uzuale. Incepand din anul 1953, Rauschenberg creeaza numeroase colaje ale caror radacini se afla in cubism si in operele lui Marcel Duchamp. El este si inventatorul asa numitelor "combined paintings", care constau in amestecul diverselor obiecte (ex.: firme, sticle, fotografii etc.) pe suprafetele pictate, rezultand un fel de colaje tridimensionale.

Cruzimea şi efectul pustietor al celui de-al II-lea Razboi Mondial a făcut ca unele din cele mai mari talente Europene sa ia calea Americii. Multi din artistii plastici emigrati din Europa s-au stabilit la New York, conferind acestui oras o concentrare de maiestrie artistica si o densitate specifica ce au facut posibila o explozie de experimente si inovatii estetice. Din efeverscenta acestui creuzet artistic a luat nastere Expresionismul abstract cunoscut si sub denumirea de The New York School - primul curent prin excelenta american manifestat prin artele plastice. Criticul de arta Clement Greenberg scria :,,Arta plastică americană a reuşit să-şi câstige o independenţdeplina, nerupându-se de influenta Parisului ci asimiland-o’’

Expresionismul abstract care a debutat ca o razvratire impotriva conventiilor plastice si chiar impotriva normelor unor stiluri neconventionale, precum cubismul si suprarealismul, a devenit la randul sau un fel de religie elitista, un curent academic cu norme proprii si la fel de rigide. In anul 1970 acest curent pierdea teren in favoarea unei mari diversitati de noi forme de exprimare plastica, majoritatea de provenienta newyorkeza ca : Pop Art, Minimal Art, Concepual Art, Color-Field Painting, Op Art, Hapennings. Intr-un fel sau altul aceste curente isi au zamislirea acelei revolutii picturale americane de la mijlocul acestui veac.

In mod similar, toti cei 10 plasticieni ale caror opere vor fi prezentate isi au originile estetice in expresionismul abstract. Dintre ei Willem de Kooning si Jackson Pollock s-au numarat printre initiatorii acelui curent. Urmatorii doi Helen Frankenthaler si Frank Stella, au facut parte din cea de-a 2-a generatie de adepti al acestui curent si au abandonat acest stil in favoarea unor experimente cu campuri de culoare si forme geometrice.

Robert Rauschenberg, Jasper Johns si Andy Warhol au atacat normele expresionismului abstract cu armele Pop Art -ei. Dintre cei trei sculptori ce fac parte din aceasta pleiada, regretatul David Smith este poate cel mai apropiat ca spirit de expresionismul abstract, in vreme ce George Segal se cere asociat cu acest curent. Louise Nevelson, al carei crez estetic este cel mai bine ilustrat in ceea ce artista numeste ,, ambiante sculpturale’’ dar si in ansambluri plastice inrudite cu cele ale lui Rauschenberg, poate fi plasata undeva intre cele doua curente. Aceasta ilustra adunare de oameni de arte este la fel de diversa si poliglota ca SUA

Unul dintre ei s-a nascut in Olanda ca De Kooning, altul in Rusia ca Nevelson. Unul este fiul unor emigranti saraci din Cehoslovacia (Warhol), iar altul este nepotul unor emigranti germani (Rauschenberg), a carui mama se tregea dupa unul din parintii ei din tribul indian Cherokee.

Agitatia creatoare care a dat nastere expresionismului abstract si curentelor la fel de revolutionare care s-au descins din acest curent se manifestase inca din primii ani din secolului actual, cand pictorul si dascalul Robert Henri a fondat la New York o scoala care respingea temele academice rupte de viata moderna si punea accentul pe redarea realista a unor oameni obisnuiti si a unor situatii tipice, acest grup devenit cunoscut drept ^ The Ash Can School ^, data fiind sporirea influentei postimpresionismului si cubismului, aderarea acestui curent la pictura figurativa fiind neoportun dar, efortul lui Henri Robert nu este lipsit de insemnatate datorita tentativei sale de a revendica picturii americane independenta fata de artistii europeni.