Edward Gordon Craig

Excentric, rebel, un copil teribil al teatrului, exclus dintr-o lume care avea nevoie de reguli clare si de normalitate – sunt impresiile lasate de primele lecturi care le-am avut in documentarea pentru acest referat.

Am citit cu sufletul la gura cum Gordon Craig mergea la petreceri imbracat in pijama, invitand cu eleganta doamnele la dans, cum dormea apoi in timpul verii alaturi de prietenii sai pe plajele resortului italian Forte del Marmi. Iarna, impreuna cu prietenii, dormea intr-o manastire din afara Florentei, uneori chiar pe jos, artisti boemi care mereu duceau lipsa banilor, insa nu si a ideilor. Una din sursele de bani pentru Gordon Craig era in acea vreme “Fundatia sculptorilor in lemn San Leonardo” – in care era marele maestru respectat – adica sculpta cutiutele de lemn pentru bani aduse pe mesele unei renumite cafenele florentine, aici petrecandu-si majoritatea timpului jucandu-se si transformandu-le in adevarate opere de arta. In fiecare seara putea fi gasit in aceasta cafenea, invatand pe cate cineva – poate un bogat italian – cum sa sculpteze si sa faca mici gravuri in aceste banale cutiute pentru bani.

Si toate astea dupa ce a produs deja un numar de piese de teatru, suficient cat sa fi fost un nume recunoscut si apreciat. Insa din primul moment, Londra, capitala lumii teatrale, l-a respins, neputand fii de acord cu ideile lui atat de excentrice si revolutionare la acea vreme.

Fiind sarac si avand foarte multi prieteni dornici sa il ajute, i-a angajat ca amatori voluntari pentru munca la scena in productiile sale, rezultatele tehnice fiind insa uneori dezastruoase.

Managerii il gaseau insuportabil, teatrele nu il angajau considerandu-l nebun, actorii profesionisti il urau – probabil pentru ca si el ii gasea rigizi si inchisi in fata ideilor lui. I-a inlocuit atunci cu actori amatori, insa frustrat fiind de performanta lor slaba, ajunge in final la marionete.

Pana la urma a mers la Berlin, la invitatia lui Max Reinhardt, unde alaturi de acesta au fondat Teatrul Reinhardt. Acesta a preluat apoi din ideile lui Craig si a pus in scena productiile lui respectandu-i liniile intocmai, si ducandu-le acelorasi manageri care cu ceva timp in urma in alungasera pe Craig, transformand aceste idei respinse candva in mari succese.