Parcul de Sceaux

Amplasarea

Parcul de Sceaux cuprinde orașele Sceaux și Antoniu, fiind amplasat la o distanță de circa 10 km de Paris. Parcul este foarte bine amenajat, impresionează prin eleganța sa arhitecturală, spațiul verde îngrijit și construcțiile cu săli interiore fastuoase. Parcul se întinde pe o suptafață de 181 de hectare: 121 în orașul de Sceaux, 60 în Antony.

Mijloace de acces:

Planul parcului:

Scurt istoric de dezvoltare a parcului

Castelul de Sceaux

În secolul al XV-lea, viitorul Parc de Sceaux este o fermă de mai multe hectare care se extinde treptat pe succesiunea de proprietari. În 1597, Louis Potter, baronul de Gesvres, aici el a construit un conac şi în 1670 istoria înregistrează primele sale scrisori de nobleţe: Jean Baptiste Colbert, controlor general al finanţelor a Regelui Soare cumpară domeniul şi-l transformă într-o locaţie de prestigiu. Înconjurat de artiști celebri care au creat operele lor și la Versailles, el a fost restabilit, s-a mărit casa, a fost construit un pavilion mic, Pavillon de l'Aurore şi grădini de plantare. Arhitectul Claude Perrault a conlucrat cu marele pictor şi decorator al lui Louis al XIV-lea, Charles Le Brun, în timp ce sculptorii Antoine François, Girardon Coysevox işi expun lucrările lor în parc, al cărui principal organizator nu este nimeni altul decât André Le Notre, proiectant al celor mai mari franceze grădini clasice din secolul al XVII-lea. Profitând de elevația

înaltă a castelului, acesta din urmă oferă o structură remarcabilă în jurul valorii de o dublă perspectivă, una în axa de castel, a doua, perpendicular, rezervând descoperirea unei cascade mari care se extinde printr-un bazin al Octogonului. Aceste aranjamente sunt decorate cu plante din straturile de flori sau tăiate, în perdele și jeturi de apă şi multe alte caracteristici, care dau viață grădinii grecești la reflecţiile colorate de lumină şi ondulate. La moartea lui Colbert, fiul său, marchizul de Seigneley a dobândit suprafețe de teren considerabile şi a atins apoi 220 de hectare. Le Notre revine înapoi şi reînnoiește grădina, pe care o prelungeşte cu o zona de iarba, Câmpia celor patru statui, perspectiva imensa care se deschide pe peisajul inconjurator, iar cascada se dedubleaza cu Grand Canal sadit de un rând dublu de ulmi. Arhitectul Jules Hardouin-Mansart construieşte, între timp, L'Orangerie, care poate fi admirata pină si astăzi.