Metode instrumentale de analiză a operelor de artă

Metode instrumentale de analiza a operelor de arta

In functie de metoda de abordare a operelor de arta, metodele de cercetare stiintifica, care ne permit datarea si autentificarea pot fi clasificate in:

1) Metode de analiza non-distructive.

Acestea se realizeaza prin metode de natura fizica in vederea studiului direct al operei fara a o altera sau modifica.

2) Metode de analiza distructive

Acestea se realizeza plecand de la mostre sau fragmente prelevate din obiect, in vederea cunoasterii compozitiei si structurii sale. Implica, aproape intotdeauna , modificarea si distrugerea substantelor examinate( prepararea specifica a mostrelor semnificative), desi ocazional, acestea pot fi reutilizate pentru alte analize. Selectarea mostrelor are la baza rezultatele obtinute in urma cercetarii non-distructive.

Ambele metode de studio se completeaza deseori, se integreaza sau se combina. Utilizarea anumitor tehnici nu este suficienta, cele mai bune rezultate se obtin pornind de la o interpretare corecta a datelor obtinuta.

Metode de analiza non-distructive

Cercetarea stiintifica prin mijloace tehnice moderne este esentiala pentru autentificarea operelor de arta. Tehnica pune la dispozitie o serie de mijloace ce permit analiza detaliata a operei, ingaduind regasirea etapelor elaborarii unei picturi, disocierea elementelor ei constructive, analizarea lor.

Scopul acestor investigatii este de a intra in viata lucrarii, de a-i cunoaste structura, compozitia si comportamentul materialelor folosite la alcatuirea suporturilor, preparatiilor, pigmentilor, liantilor, verniurilor, verniurilor, tehnica de lucru, pentru a determina autorul, .

Necesitatea asocierii operei la autor impune studierea lucrarilor acestuia prin examinare si analiza cu mijloace tehnice specific, iar rezultatele reprezinta date pretioase, ce permit reevaluarea lucrarilor, imbogatirea patrimoniului national cu valori de necontestat si informatii care sa poata confirma sau infirma concluziile sugerate de studio stilistic.

Este foarte important de stiut si de studiat mediul inconjurator in care sunt plasate sau unde au fost pastrate, in cazul de fata tablourile, deoarece variatia factorilor de clima, posibilele mutatii, etc si influenta acestora au efecte asupra rezultatelor analizelor. Toate materialele care compun tabloul pictat tind sa stabileasca un echilibru fizico-chimic cu mediul inconjurator. De aceea conditiile la care sunt expuse obiectele de arta constituie o amprenta care trebuie luata in consideratie in analiza lor, in special factorul de umiditate.

Cauzele generale ale deteriorarii obiectelor sunt accidentele natural si umane si agentii naturali de deteriorare lenta: fizici, chimici , biologici. Acesti factori externi duc de multe ori la obtinerea unor rezultate diferite in analiza de autentificare la acelasi pigment sau support utilizat.

Metodele de analiza non-distructiva utilizate in studierea operelor de arta se bazeaza in general pe folosirea radiatiilor, atat vizibile cat si invizibile ochiului uman. Principalele metode de observare si obtinere a imaginilor sunt prezentate in tabelul urmator:

Radiatii Metoda de analiza Inregistrari

Vizibile(400-750 nm) Fenomene vizibile Observare cu ochiul liber si cu iluminare tangential si transmisa

Radiatie monocromatica de sodium Observare, fotografiere si analiza digitala a imaginilor

Fenomene imperceptibilie Lupa si microscopul stereoscopic

Calorimetrie

Holografie

Invizibile Infrarosii Fotografiere( 750-900 nm)

Reflectografie in Infrarosu ( pana la 2000 nm)

Termografie(Infrarosii departate)

Ultraviolete Reflexie UV(350-200 nm)

Fluorescenta vizibila exictata cu radiiatie UV

Raze X Radiografie: Autoradiografie