Asigurarea Animalelor

Asigurarea prin efectul legii, a animalelor – o necesitate

Această asigurare considerată de unii perimată, a constituit una din formele de asigurări obligatorii menţinută după anul 1990, în favoarea populaţiei deţinătoare de animale domestice. S-a realizat prin unica societate abilitată a promova asigurări prin efectul legii - Asigurarea Românească s.a.

Subiecte ale asigurării au fost, pe de o parte, persoanele fizice, populaţia, deţinătoare de animale domestice, din categoria celor asigurabile, (deci care sunt înregistrate în evidenţe la organele administraţiei locale şi se încadrează în anumite categorii de vârstă), iar pe de altă parte, unităţile teritoriale ale societăţii Asigurarea Românească s.a.

Obiectul asigurării îl constituiau animalele domestice: bovinele şi porcinele în vârstă de peste 6 luni; cabaline, catâri, ovine şi caprine în vârstă de peste 1 an, deţinute de persoane fizice în gospodărie.

Riscurile asigurate, în cadrul asigurării prin efectul legii, a animalelor aparţinând populaţiei erau: - pieirea animalelor, ca urmare bolilor sau accidentelor;

-sacrificarea animalelor dispusă de organele în drept ( în legătură cu aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a epizootiilor, ca urmare unor boli incurabile altor boli sau accidente, care duc în mod cert la moartea animalului);

-scoaterea animalelor din gospodărie în vederea combaterii anemiei infecţioase.

Suma asigurată era stabilită, prin lege, diferenţiat pe specii de animale şi pe categorii de vârstă sub forma unor limite valorice, pe cap de animal, denumite norme de asigurare, unice pe ţară. Normele de asigurare ofereau o acoperire minimală, fapt care răspundea capacităţii de plată, a primelor de asigurare, pentru gospodăriile cu posibilităţi financiare reduse. Totodată era creat cadrul de promovare a unor asigurări facultative.

Primele de asigurare, în asigurarea prin efectul legii, a animalelor erau anuale şi stabilite prin lege, pe durata anului calendaristic ( 1 ianuarie - 31 decembrie), baza de calcul fiind suma asigurată (norma de asigurare).

Cotele tarifare de primă de asigurare erau stabilite procentual la 100 lei sumă asigurată, fiind unice pe ţară, dar diferenţiate pe specii de animale,

Primele de asigurare stabilite pe gospodării, funcţie de efectivul şi structura animalelor recenzate la începutul fiecărui an, se înscriau în evidenţa organelor financiare (ca debit prime de asigurare). Prin intermediul acestor organe avea loc încasarea lor, odată cu celelalte obligaţii fiscale, sumele respective virându-se apoi în contul societăţii Asigurarea Românească s.a., reţinându-se comisionul cuvenit. Plata primelor de asigurare putea avea loc în două rate subanuale, iar pentru nerespectarea scadenţelor stabilite se percepeau penalizări.

Răspunderea societăţii de asigurare deriva din faptul că asigurarea animalelor aparţinând populaţiei era impusă în temeiul legii, deci este o asigurare automată şi continuă, condiţionată fiind de existenţa acestora în gospodărie. Ca urmare răspunderea societăţii opera din momentul intrării în gospodărie a animalelor asigurabile, indiferent dacă acestea fuseseră sau nu, înregistrate la organele administraţiei locale. Răspunderea societăţii de asigurare se menţinea pe toată durata existenţei animalelor respective în gospodărie, nefiind limitată la durata anului calendaristic, pentru care era stabilită prima de asigurare. Se ajunge uneori la situaţia în care societatea de asigurări să plătescă despăgubiri pentru un număr mai mare de animale decât cele existente cu ocazia înregistrării lor pentru stabilirea primelor de asigurare, datorită intrărilor de animale în gospodărie pe parcursul anului. Dar pe de altă parte societatea de asigurări este abilitată să încaseze integral primele de asigurare pentru animalele înregistrate cu ocazia recensământului anual într-o gospodărie, chiar dacă pe parcursul anului avea loc diminuarea efectivului.

Se realiza deci un mecanism de compensare ca rezultat al mutaţiilor ce aveau loc, în efectivul animalelor, de la o gospodărie la alta.

Răspunderea societăţii de asigurare acţiona chiar şi atunci când asiguratul nu achitase primele de asigurare la scadenţa stabilită, întrucât cu ocazia plăţii despăgubirii cuvenite se reţine prioritar debitul aferent primelor de asigurare neachitate.

În mod evident, în cazul omisiunilor la recenzare, a declaraţiilor nesincere, urmate de evidenţierea corectă a efectivelor de animale asigurabile prin efectul legii, exista soluţia recalculării primelor de asigurare datorate de asiguraţi, în exerciţiul financiar respectiv şi chiar retroactiv (pe 2 ani), şi punerea lor în urmărire pentru încasarea debitelor din prime de asigurare restante.

Un aspect specific asigurării prin efectul legii, a animalelor, îl constituia posibilitatea acordării unor înlesniri la plata primelor de asigurare, pentru asiguraţii care se aflau în dificultate de plată. Aceste înlesniri puteau lua forme diverse: amânarea plăţii primelor de asigurare, eşalonări la plată, reduceri sau scutiri de prime de asigurare.