Asigurări agricole. caracterizare internațională. evoluție pe plan intern și internațional

1.Asigurările agricole-caracterizare generală

Asigurările agricole prezintă o serie de particularităţi faţă de alte subramuri ale asigurărilor de bunuri, legate de obiectul asigurării, riscurile asigurate, răspunderea asiguratorului şi alte elemente tehnice pe care le voi preciza imediat.

Sfera de acoperire a acestui tip de contract vizează agricultura, factorul principal de influenţă asupra potenţialului de creştere a acestui tip de asigurări, şi în acelaşi timp, provocarea majoră cu care se va confrunta această piaţă, se vor regăsi în politica de aplicare a subvenţiilor în agricultură, sau altfel spus, în interesul şi tenacitatea cu care statul susţine dezvoltarea domeniului. Agricultura înglobează activităţile legate de producţia, transformarea şi fabricarea de produse alimentare, cu referire la culturile vegetale, creşterea animalelor, piscicultura.

Având în vedere că producţia agricolă îmbină cei trei factori de producţie: pământul, munca şi capitalul, iar pe măsură ce progresul ştiinţifico-tehnic se accentuează, centrul de greutate al celor trei factori se deplasează spre capital, în condiţiile în care munca manuală este din ce în ce mai preluată de maşinile specializate, iar subvenţiile necesare şi capitalurile angajate cresc, creşte şi nevoia de asigurare din domeniul agricol.

În domeniul riscurilor, producţia agricolă prezintă şi alte particularităţi faţă de producţia industrială, şi anume. Culturile agricole sunt în permanenţă ameninţate de o serie de pericole naturale-grindină, boli, paraziţi- de la însămânţare până în ziua recoltării.

Cu privire la manifestarea riscurilor acoperite în asigurarea culturilor agricole se prezintă diferenţieri importante în plan geografic, ceea ce determină asiguratori să stabilească pentru aceeaşi cultură şi aceleaşi riscuri, cote de primă diferite, în funcţie de zona geografică unde se află culturile asigurate.

Datorită faptului că agricultura reprezintă un important motor de creştere economică pentru multe ţări, trebuie să remarcăm parteneriatul public-privat mult mai puternic decât în alte domenii de activitate. În multe ţări sunt prezente forme ale participării statului la acoperirea pagubelor din agricultură, provocate de calamităţile naturale, despăgubiri care se adaugă celor obişnuite de la societăţile de asigurare.

1.1 Practica asigurărilor agricole pe piaţa internă

Legislaţia pentru asigurările agricole din ţara noastră este următoarea:

-Legea nr.381/2002 privind acoperirea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură;

-Ordinul nr.419/2002 pentru aprobarea normelor netodologice de aplicare a legii nr.381/2002;

-Ordinul nr.444/2002 pentru stabilirea culturilor agricole şi speciilor de animale, păsării, familii de albine şi peşti pentru acre se subvenţionează primele de asigurare pentru factori de risc asiguraţi;

-Regulamentul Comisiei nr.1857/2006, Directiva 2000/60, CE, PE şi a Consiliului.

În ceea ce priveşte experienţa ultimilor ani agricoli , s-a demonstrat faptul că riscurile climaterice care se manifestă nu au mai putut fi neglijate. Investiţiile în agricultură sunt de o valoare considerabilă, astfel că ele nu mai pot fi compromise, datorită ploilor torenţiale, grindinii, furtunilor, sau a altor catastrofe naturale, producători agricoli ar trebui să reflecte cu mai mută atenţie asupra acestui aspect şi să aibă în vedere asigurarea culturilor agricole sau a efectivelor de animale.

Pentru a putea constituii o cale de dezvoltare durabilă a acestui segment de asigurări, cât şi a agriculturi în România, mai ales în contextul economic nefavorabil în care ne aflăm, MAPDR ar trebui să consider ca fiind prioritară acest aspect al subvenţionării primelor de asigurare(din 2007 nu se mai acordă subvenţii la primele de asigurare la nici o cultură agricole, şi nici la vreo specie de animale, conform H.G nr.87 din 1 august 2007, care abrogă H.G nr.74/2003).

În anul 2008 centru de interes al cele de a-V-a ediţie ICAR- Forumul Internaţional al Riscurilor Catastrofale, a prilejuit dezbateri pe tee provocărilor din agricultura din România, concentrându-se pe parteneriatele publice-private în vederea atenuării riscurilor specifice care afectează acest sector.