Asigurări de Persoane

Asigurările de persoane au ca obiect acordarea unei sume de bani de către asigurător, în caz de supravieţuire şi în cazul producerii unui eveniment legat de integritatea fizică a asiguratului, cum ar fi vătămare corporală, îmbolnăvire sau deces. Asigurările de persoane prezină următoarele caracteristici: - asiguratul poate să încheie, după caz, unul sau mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi risc sau a unui complex de riscuri, pentru sume variate (acest tip de asigurare se încheie, în general, condiţionat de vârstă, starea sănătăţii) - au ca titular persoana, dar, în anumite forme de asigurare, pot avea ca obiect grupuri de persoane (familia sau grup profesional) - suma asigurată se stabileşte în mod forfetar, de către asigurat, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile sale financiare, precum şi de interesul avut în asigurare- la producerea evenimentului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare încheiate cu diferite societăţi de asigurare - suma asigurată se plăteşte asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare - suma asigurată cuvenită beneficiarului nu poate fi urmarită de creditorii asiguratului - asigurătorul nu plăteşte suma în cazul în care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de către asigurat a unor fapte penale în mod intenţionat sau a fost cauzat de acţiuni de război

- beneficiarul asigurării este exclus din această calitate dacă a provocat intenţionat decesul asiguratului. În asigurările de persoane, referitor la încheierea unui contract de asigurare, este demn de menţionat că riscul trebuie determinat cu precizie, pentru ca asigurătorul să poată aprecia corect posibilitatea acoperirii riscului şi cuantumul primei. Pentru ca societatea de asigurări să obţină toate datele necesare în legătură cu riscul, asiguratul trebuie să răspundă în scris la întrebările ce privesc împrejurările esenţiale referitoare la risc, formulate de către asigurător, în cererea (declaraţia) de asigurare. Aceasta se completează corect, cu date exacte, întocmindu-se întotdeauna pe propria răspundere a asiguratului şi în conformitate cu principiul bunei credinţe. Numai prin cunoaşterea naturii şi a proporţiilor riscului, asigurătorul are posibilitatea să determine, cât mai exact, valoarea primei de asigurare. Dacă asiguratul, fie că ascunde, fie că omite anumite informaţii, făcând astfel o declaraţie inexactă, aceasta, pe lângă faptul că influenţează precizia cu care este determinat riscul, are şi efecte juridice pentru asigurat. O declaraţie inexactă dată de asigurat la încheierea contractului de asigurare poate atrage nulitatea acestuia. Într-o astfel de împrejurarea, asigurătorul îşi rezervă dreptul fie de a modifica sau denunţa contractul, fie de a refuza despăgubirea solicitată.Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul trebuie să comunice în scris schimbarea, către asigurător. Pentru a fi acoperit, riscul trebuie să fie independent de fapta intenţionată a asiguratului, a beneficiarului sau a altor persoane interesate. Legea prevede că asigurătorul poate refuza plata indemnizaţiei de asigurare în cazul sinuciderii asiguratului sau în cazul comiterii cu intenţie de către asigurat sau beneficiar a unor fapte grave stipulate în contractul de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, suma asigurată se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau moştenitorilor. Ca şi la celelalte tipuri de asigurări, şi la asigurările de persoane, respectiv de viaţă, prima de asigurare se stabileşte pe un anumit interval de timp, numit perioadă de asigurare. Prima stabilită pentru perioada de asigurare este indivizibilă. De exemplu, dacă perioada de asigurare este de un an, iar evenimentul asigurat s-a produs în prima jumătate a anului, asiguratul nu poate pretinde rambursarea unei prime proporţionale, pentru intervalul de timp rămas. Aceasta deoarece probabilitatea de daună se stabileşte pe întreaga perioadă de asigurare. Nu are relevanţă momentul în care se produce evenimentul asigurat sau dacă acesta nu se produce deloc în cursul perioadei. Asigurătorul utilizează totalul primelor aferente perioadei de asigurare pentru acoperirea comunităţii de riscuri.În cazul rezilierii, anulării sau denunţării contractului de asigurare, prima se restituie, deoarece garanţia de asigurare încetează să mai existe. Aceasta fiindcă prima de asigurare reprezintă o contraprestaţie a riscului asumat. De asemenea, asiguratul este obligat să achite primele de asigurare la termenele stabilite de comun acord cu asigurătorul. În caz contrar, acesta din urmă are dreptul de a rezilia contractul. Pentru ca raporturile de asigurare să poată continua şi să se evite astfel rezilierea contractului de asigurare, în cele mai multe cazuri, societăţile de asigurare acordă un termen de graţie pentru achitarea ratelor de primă restante.La asigurările de persoane, atunci când se constituie rezerva de prime, asiguratul poate înceta plata primelor de asigurare, cu dreptul de a menţine în vigoare contractul de asigurare la o sumă de asigurare redusă. Deoarece asigurările de persoane nu sunt contracte de despăgubire, asigurătorul plăteşte suma asigurată, independent de orice prejudiciu. Deci, nu se pune problema existenţei unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat. În funcţie de riscul asigurat, asigurările de persoane se împart în două categorii: asigurări de viaţă (acoperă în principal riscul de deces) şi asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă (acoperă integritatea corporală sau sănătatea persoanei).