Asigurări de Viață

1.Definirea conceptului de asigurare de viata

Asigurarile de viata se caracterizeaza prin aceea ca reprezinta deopotriva atat o masura de prevedere ,de protectie impotriva unor evenimente viitoare ,cat si una de economisire si fructificare pe termen lung a sumelor incredintate societatii de asigurari.Asigurarile de viata constituie si o masura de economisire pe termen lung,deoarece daca in cadrul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea nu se produce evenimentul asigurat,la expirarea acesteia asiguratul are dreptul sa incaseze suma asigurata.

Asigurarile de viata reprezinta o masura de prevedere ,deoarece in cadrul formelor sub care sunt intalnite in practica,se acopera si riscul de deces ,astfel incat societatea de asigurari plateste suma asigurata si la producerea acestui risc.

Asigurarile de viata pot fi contractate de persoane in varsta de la 16 la 65 de ani.

Asigurarea de viata este si un mijloc de protectie financiara a unui individ si a familiei sale.

Ca mijloc de protectie al individului, asigurarea de viata creaza un venit suplimentar pentru un anumit moment din viata prin asigurarea unui capital sau a unei pensii.

Asigurarea de viata este resursa financiara a familiei unui individ in cele mai placute momente ale vietii sale, dar si in situatii nefericite ca: decesul sau invaliditatea. De asemenea, asigurarea de viata vine in sprijinul individului in momentul in care acesta, in urma unui accident, are nevoie de sprijin financiar.

Ca mijloc de protectie a familiei, asigurarea de viata, aduce un venit compensatoriu in conditiile pierderii intretinatorului financiar, mentinand in conditii normale nivelul de trai al celor dragi.

Totodata, asigurarea de viata, prin posibilitatea de a fi cesionata, lichideaza datorii financiare (credite bancare), evitandu-se lasarea familiei cu datorii.

2.Riscurile acoperite de asigurarile de viata

Asigurarile de viata acopera,in general riscul de deces si pe cel de supravietuire;acestea sunt complementare si se exclud reciproc,determinand luarea in considerare a celui mai important,si anume,riscul de deces.

In tarile cu traditie in asigurari, cea mai mare parte a populatiei are incheiata o asigurare de viata. Acest lucru este necesar si firesc datorita grijii pe care fiecare o are si trebuie sa o aibe fata de familie. Elementul de protectie financiara este decisiv. Totusi, pentru ca nu intotdeauna acest tip de asigurare este foarte atragator, societatile de asigurare combina in produsele oferite elementul de protectie cu cel de economisire sau de investitie. Astfel, daca asiguratul traieste la expirarea contractului suma asigurata ii va fi platita lui.

Riscuri acoperite de asigurarea de viata:

-riscul de supravietuire - prin crearea unui capital sau/si a unei pensii suplimentare;

-riscul de supravietuire in urma unui accident, avand ca urmare o invaliditate permanenta - prin acordarea sumelor asigurate aferente acestui risc;

-riscul de deces- prin plata catre beneficiar a sumelor asigurate;

-riscul de pierdere a capacitatii de munca - prin exonerarea de plata a primelor de asigurare;

-riscul de a fi spitalizat sau a suferi interventii chirurgicale - prin plata unor indemnizatii zilnice de spitalizare si interventii chirurgicale.

Primele de asigurare sunt fixate in urma evaluarii riscului. Aceasta evaluare se face tinandu-se cont de mai multi factori:

-varsta si sexul asiguratului;

-starea de sanatate a asiguratului;

-valoarea sumelor asigurate;

-durata contractului;

-cheltuieli legate de emiterea contractului de asigurare, de administrarea politei si de

alte cheltuieli administrative.

Pentru evaluarea starii de sanatate se completeaza un chestionar medical. In urma analizarii acestuia de catre o echipa de specialisti, asiguratorul poate cere efectuarea unor investigatii complexe pentru stabilirea cat mai corecta a starii de sanatate a asiguratului. Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurari.

Garantia asigurătorului vizeaza riscul de supravietuire sau riscul de deces. În primul caz, supravieţuirea la scadenţa contractului nu pune

probleme speciale, în timp ce garanţia în caz de deces are anumite limite. Teoretic, ea are în

vedere toate cazurile de deces. Totuşi, din motive de moralitate, sunt excluse, în general, din

asigurare sinuciderea, într-o anumită perioadă de la încheierea contractului, precum şi

uciderea asiguratului de către beneficiarul asigurării. De asemenea, cu unele variaţii de la o

societate la alta, este exclus şi decesul determinat de starea de război, deoarece manifestarea

riscului se situează mult peste nivelul mediu. Unele societăţi nu exclud decât războiul

internaţional, astfel încât pot garanta riscurile de rebeliune sau război civil. De asemenea,

excluderile pot avea şi caracter teritorial: garanţia nu există dacă decesul are loc în anumite

zone ale lumii, ori se poate pretinde un supliment de primă dacă asiguratul se află în anumite

regiuni, specificate în contract. Alte excluderi vizează circumstanţele în care a avut loc

decesul. Acest proces de selectare a riscului permite definirea sa şi stă la baza determinării

cuantumului primei.