Asigurările de persoane în țările membre ale UE

Capitolul 1. Asigurările de persoane – aspecte introductive

1.1.Conceptul de asigurare de viaţă – trăsături definitorii şi sfera de cuprindere

De-a lungul timpului, odată cu intensificarea riscurilor care ameninţă viaţa şi integritatea oamenilor, aceştia au considerat importantă asigurarea împotriva unor evenimente considerate riscuri sociale cum ar fi: bătrâneţea, boala, accidentele, şomajul. Vieţile oamenilor au fost ameninţate de cele mai multe ori de forţe ale naturii, adică de incendii, furtuni, inundaţii, erupţii vulcanice, traăsnete, care au deteminat accidentarea, îmbolnăvirea sau moartea acestora.

În acest context, trebuie menţionat faptul că dacă resursele financiare alocate de individ în vederea asigurării se constituie şi se utilizează în mod independent,

măsurile de prevedere reprezintă un fapt personal, adică nu sunt raporturi între individ şi

societate şi nu au conţinut juridic. În cazul în care aceste măsuri de asigurare se realizează prin structuri organizatorice constituite în cadrul colectivităţii, se poate vorbi de un sistem de protecţie socială care implică relaţii sociale, reglementate juridic.

Necesitatea cumpărării unei asigurări de viaţă reiese din nevoia de protecţie a oamenilor atât a propriei persoane, cât şi a familiei, a dependeţilor sau a celor apropiaţi, în cazul decesului celui asigurat. Pe lânga toate bunurile detinute, viata si sanatatea unui individ, integritatea lui fizica, capacitatea de munca sunt bunurile cele mai de pret si pot fi afectate de diferite evenimente nesigure viitoare, ducând la imposibilitatea desfasurarii unei activitati si deci a obtinerii unui venit.

În acest context, asigurările de persoane au ca obiect persoana fizică şi se încheie pe baza unui contract de asigurare în vederea diminuării consecinţelor negative cauzate de producerea unor riscuri precum calamităţile naturale, accidente, boli etc.

În cadrul unui contract de asigurare, părţile implicate sunt următoarele:

1. asiguratorul reprezintă societatea de asigurare care se obligă să plătească asiguratului suma de bani stabilită, în cazul producerii riscului asigurat;

2. asiguratul reprezintă persoana care se asigură împotriva producerii anumitor riscuri;

3. contractantul asigurării reprezintă persoana care încheie contractul de asigurare şi care plăteşte prima de asigurare. În general, contractantul asigurării este aceeaşi persoană cu asiguratul, în caz contrar fiind necesar acordul asiguratului pentru încheierea contractului;

4. beneficiarul este partea care va încasa suma asigurată în cazul decesului asiguratului(această parte poate fi reprezentată de persoana individuala, societate comercială, organizaţie caritabilă etc).

În ceea ce priveşte asigurările de persoane, dificultăţile financiare sunt determinate de factori precum necesităţile bănesti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces etc.

În acelaşi context, riscul este definit ca o pierdere propriu-zisă sau ca o pierdere produsă din cauza unei neglijenţe, care poate avea urmări grave asupra unei persoane.

Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare.

Trebuie menţionat faptul că asiguratul poate încheia mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să realizez acest lucru. Atunci când se produce riscul asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii.

O caracteristică importantă a asigurărilor de persoane o reprezintă faptul că nu are caracter reparator, adică dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, acesta are dreptul la o indemnizaţie de asigurare care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii.

Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat. Având în vedere faptul că nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat.

Contractul de asigurare se încheie în forma scrisă, prin completarea unei declaraţii de asigurare. Dupa analiza raspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în forma scrisă si înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primei de asigurare şi emiterea poliţei. Încetarea contractului de asigurare se realizează în urmatoarele moduri:

• modul obişnuit de încetare a contractului îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat

• un alt mod îl reprezintă producerea evenimentului asigurat

• există şi alte moduri mai putin uzuale cum ar fi: denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.

a. Denunţarea contractului se realizează de către asigurător în condiţiile în care asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului, în legatură cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

b. Rezilierea contractului reprezintă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită neexecutării obligaţiei uneia din părţi; cu toate acestea, efectele produse de contract pâna la rezilierea acestuia ramân valabile.

c. Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau incomplete făcute de asigurat sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii acestuia.

Principalele categorii de asigurari de persoane sunt:

1. asigurările de viaţă şi pensie facultativă

2. asigurarile de accidente.