Definirea si Trasaturile Pietei Asigurarilor

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Definirea si Trasaturile Pietei Asigurarilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 12 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

CUPRINS
DEFINIREA PIEŢEI ASIGURĂRILOR 3
TRĂSĂTURILE PIEŢEI ASIGURĂRILOR 4
BIBLIOGRAFIE 12

Extras din document

DEFINIREA PIEŢEI ASIGURĂRILOR

Pornind de la conceptul restrâns, conform căruia piaţa înseamnă totalitatea tranzacţiilor care se realizează într-un domeniu, putem defini piaţa asigurărilor ca fiind totalitatea operaţiilor de asigurare efectuate de către societăţile de asigurări.

După cum se ştie, piaţa ocupă locul central în mecanismul de funcţionare al unei economii moderne, pentru că pe informaţiile furnizate de aceasta se fundamentează deciziile agenţilor economici, ale producătorilor şi consumatorilor de bunuri materiale şi servicii, indiferent de forma economico-socială pe care aceştia o îmbracă, de forma de proprietate pe care se întemeiază. Modul de funcţionare a pieţei, a pârghiilor sale caracteristice, rolul şi funcţiile sale într-o economie defineşte în mare măsură gradul său de modernitate, raţionalitatea şi eficacitatea sa. Este unanim acceptată părerea că tipul de economie modernă este economia cu o gestiune liberalizată, sau aşa-zisa economie de piaţă, în care pârghiile specifice pieţei libere au rolul hotărâtor în orientarea, dirijarea şi aprecierea rezultatelor activităţilor economice. Într-o economie descentralizată, liberalizată, piaţa nu este o entitate simplă, ci este constituită dintr-o multitudine de segmente, grupate după diverse criterii, între care şi felul bunurilor materiale şi a serviciilor care fac obiectul schimbului, al tranzacţiilor, al actelor de vânzare-cumpărare. Un loc distinct îl ocupă piaţa asigurărilor de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă, pentru că asemenea asigurări reprezintă un domeniu distinct de activitate cu implicaţii dintre cele mai diverse asupra vieţii economico-sociale. Incidenţa asigurărilor asupra vieţii economico-sociale de ansamblu se manifestă sau se propagă cel puţin în patru direcţii principale, şi anume: ca ramură creatoare de valoare adăugată; ca ramură creatoare de locuri de muncă; ca ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară; ca factor de reducere a incertitudinii economice şi ca mijloc de reluare a activităţii economice vremelnic întrerupte.

TRĂSĂTURILE PIEŢEI ASIGURĂRILOR

Evoluţia pieţei asigurărilor şi reasigurărilor din România a urmat cursul contradictoriu al economiei în ansamblul ei. În aceste condiţii, piaţa este acoperită doar în mică măsură. Se poate observa discrepanţa între cererea potenţială mare şi cererea efectiv redusă, ca urmare a lipsei suportului financiar şi a educaţiei în domeniul asigurărilor, a neînţelegerii necesităţii asigurării de către agenţii economici şi de către populaţie. Din punct de vedere economic, fiecare piaţă se caracterizează prin două componente: cererea şi oferta.

Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări şi constituie un element hotărâtor în definirea dimensiunilor pieţei, fiind determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de convingerea şi cultura acestora în legătură cu utilizarea asigurărilor oferite de instituţiile specializate.

Cererea potenţială este mare, datorită populaţiei numeroase a româniei, dar cererea efectivă este redusă, din cauza puterii economice precare a populaţiei asigurabile şi a convingerii scăzute a acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor. Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta.

Oferta de asigurare vine din partea organizaţiilor specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi capabile din punct de vedere financiar, să desfăşoare o astfel de activitate.

Societăţile de asigurare. Societăţile de capital sunt constituite pentru a obţine profit pentru proprietari şi includ: societăţile comerciale pe acţiuni şi cu răspundere limitată, sindicatele Lloyd`s şi bursele de asigurări.

Societăţile comerciale pe acţiuni şi cu răspundere limitată. Societăţile de asigurare, indiferent de forma de proprietate, îşi desfăşoară activitate potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt obligate să respecte prevederile legale referitoare la mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma, rezervele de capital şi /sau de daune pe care trebuie să le constituie etc.

Sindicatele Lloyd`s. O altă categorie de asigurători o reprezintă sindicatele Lloyd`s of London. Acestea nu reprezintă o societate de asigurări, ci se comportă ca o piaţă. Toate asigurările sunt subscrise de către sau în numele anumitor membri, fiind garantate cu întreaga avere personală a acestora. Cu toate acestea, fiecare membru este răspunzător numai pentru asigurarea pe care a acceptat să o subscrie şi nu pentru obligaţiile asumate de oricare alt membru. Iniţial, piaţa Lloyd`s a fost destinată în exclusivitate asigurărilor maritime, dar, spre sfârşitul secolului XIX, a început şi subscrierea riscurilor nemaritime.

Fisiere in arhiva (1):

  • Definirea si Trasaturile Pietei Asigurarilor.docx