Etica în asigurări

Cap. 1 Abordari generale ale eticii

1.1 Principii ale codului de etica

La prima vedere, este uşor de înţeles că „etica în asigurari” este un domeniu care urmăreşte să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenţilor. Observăm cu uşurinţă că „etica în asigurari” este o expresie compusă, al cărei sens poate fi inteligibil numai în măsura în care cititorul neavizat ştie ce înseamnă cuvintele „etică” şi „asigurari”. La noi, termenul etică are cel puţin trei semnificaţii diferite. În primul rând, etica se referă la aşa-numitele moravuri, cutume şi obiceiuri tradiţionale specifice diferitelor culturi.

Etica promovează anumite valori, precum cinstea, dreptatea, sinceritatea, corectitudinea, altruismul etc., încercând să facă respectate norme de genul: „Să nu minţi!”, „Să nu furi!”, „Respectă-ţi întotdeauna promisiunile!”

Modul de înţelegere a corectitudinii în asigurari nu face excepţie în ceea ce priveşte diversitatea culturală. De exemplu, nu toată lumea acordă aceeaşi importanţă şi valoare contractelor scrise. În vreme ce americanii şi germanii insistă pentru încheierea unor contracte redactate minuţios pe multe pagini, pe care le respect meticulos în litera legii, în alte părţi ale lumii – îndeosebi acolo unde relaţiile personale sunt la mare preţ, iar legislaţia contractuală destul de precară, aşa cum se întâmplă în Rusia, în China sau Nigeria – contractele sunt privite mai degrabă ca declaraţii de intenţii decât ca obligaţii formale, însoţite de penalităţi severe în cazul nerespectării lor. Pe când un german sau un american consideră că încălcarea unui contract scris este moralmente inacceptabilă, apelând de îndată la serviciile unei firme de avocatură pentru clarificarea situaţiilor litigioase, un rus sau un nigerian nu au insomnii dacă nu îşi respectă obligaţiile contractuale – nu pentru că ar fi lipsiţi de conştiinţă, ci pentru că societăţile din care fac parte nu condamnă cu mare asprime nerespectarea contractelor scrise .

Profesionalismul este termenul folosit pentru a descrie comportamentul, scopurile şi calităţile care marchează sau caracterizează un profesionist. Un “profesionist” este o persoană care se conformează standardelor de specialitate şi etică ale unei profesiuni, iar calitatea de membru într-o asociaţie profesională nu conferă în mod obligatoriu calitatea de profesionist . Se poate argumenta că un profesionist are obligaţia etică de a menţine şi spori standardele profesionale ale ocupaţiei sale.

Caracteristicile de bază ale unui profesionist adevărat ar putea fi reduse la următoarele două: un înalt nivel de competenţă şi aderarea la standarde etice înalte . Aceste două calităţi disting profesionalismul adevărat de vânzătorul obişnuit de produse sau servicii .

In ultimul timp, se pune accent pe obligativitatea continuării instruirii ca rezultat direct al fundamentalei necesităţi de competenţă profesională. Acest criteriu poate oferi o perspectivă asupra diferitelor tipuri, grade şi surse ale competenţei profesionale. In orice ocupaţie, competenţa profesională reprezintă cultul ideei de profesionalism.

Comitetul European al Asigurărilor a publicat ,,Ghidul obligatoriu al practicilor pentru asigurări”, care a stabilit câteva direcţii principale pe care asigurătorii trebuie să le respecte în momentul lansării ofertelor de asigurare prin intermediul site-urilor. Acestea se referă la informarea detaliată a consumatorilor, securizarea tranzacţiei şi garantarea respectării regulilor comerciale în momentul derulări tranzacţiei, astfel încât potenţialii clienţi să poată alege în deplină cunoştinţă de cauză şi să-şi dezvolte încrederea în această tehnică de distribuţie .

- identificarea asiguratorului

Orice propunere de asigurare care este furnizată clienţilor trebuie să conţină permanent următoarele informaţii: numele asigurătorului; ţara în care asigurătorul este autorizat; detalii despre autoritatea competentă în ţara respectivă; numele ţării în care îşi desfăşoară activitatea consiliul de conducere al asigurătorului şi detalii despre acesta (adresă, numere de telefon, fax, adresa de poştă electronică; detalii despre persoana/serviciul de contact.

- informatii generale despre oferta de produse

Potenţialii clienţi trebuie să aiba acces direct şi rapid la un glosar de termeni tehnici şi legali, însoţiţi de definiţiile aferente. Pe lângă acestea, trebuie să existe şi următoarele informaţii: condiţiile generale ale ofertei de contracte; limba oficială în care se încheie contractul; aria teritorială de acoperire a asigurării; modalităţile de plată; procedurile de despăgubire (persoana/serviciul de contact, documentele necesare, termenele); serviciul responsabil pentru rezolvarea aspectelor legale;

Orice asigurător care trimite propunere de asigurare prin intermediul poştei electronice trebuie: să ţină seama de legislaţia ţării şi să aibe acceptul potenţialului client asupra acestei modalităţi de comunicare; să se identifice în antentul e-mail-ului; să se asigure că ofertele sunt uşor accesibile şi prezentate într-o formă precisă.