Evoluția activității de asigurări în România

CAP.1. CONCEPTE GENERALE

1.1. Definirea notiunii de asigurare

În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legătură cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorât din acţiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice şi juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac alte cerinţe economico-financiare probabile, imprevizibile Alţi autori definesc conceptul de asigurare ca o operaţie prin care unei părţi, asiguratul, i se permite în schimbul unei prime sau cotizaţii o prestaţie furnizată de către o altă parte, asiguratorul, în cazul apariţiei unui eveniment. Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui. În Codul Civil Român, definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri succesive. În conformitate cu prevederile art.49 din reglementarea adoptată în 1930, “ prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc ”. Potrivit dispoziţiilor art.57 din reglementarea adoptată în 1971, ,,prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administraţiei Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului, să plătească asiguratului sau unei terţe persoane, denumită beneficiar, o indemnizaţie – despăgubire sau sumă asigurată – în limitele convenite” . După renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor, exercitat prin Administraţia Asigurărilor de Stat, a apărut necesitatea reformulării definiţiei date prin legea contractului de asigurare. Potrivit legii din 1995, ,,prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc,

Page | 2

să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea cu suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite” Necesitatea apariţiei activitãţii de asigurare este legatã de existenţa unor posibilie evenimente, care reprezintã un pericol pentru integritatea bunurilor materiale sau poentru viaţa oamenilor. Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii umane. Asigurãrile moderne s-au conturat odatã cu apariţia calculelor acturiale, care, luând în considerare caracterul aleator al riscurilor asigurate, au permis determinarea ştiinţificã, prin metode statistico-matematice, a primelor de asigurare În prezent asigurarea este perceputã ca o industrie complexã,o reţea regulatã care oferã o mare varietate de produse şi servicii care vin însprijinul indivizilor, familiilor şi organizaţiilor în problemele de risc.