Evoluția pieței asigurărilor la nivel european și în țara noastră în perioada 2005-2008

Cap. I. Piata europeană a asigurărilor

I.1 Delimitări conceptuale privind piata europeană a asigurărilor

Piata de asigurare poate fi definită prin raportare la conceptul general de piată, ca un cadru organizatoric în care se întâlnesc cererea de asigurare provenită de la persoanele fizice si juridice care vor să încheie asigurări si oferta de asigurare provenită de la persoanele juridice autorizate de către organele însărcinate cu supruvegherea activitătii de asigurare. Cresterea si diversificarea activitătii economice, si implicit a schimburilor internationale de valori a dus la crearea si dezvolatarea unor piete active si concurente de asigurări. Unii autori consideră că piata asigurărilor poate fi asemănată si cu un joc permanent între cerere si ofertă.

Ansamblul pietei asigurărilor constă de fapt într-o sumă de piete de asigurări, fiecare piată fiind individualizată prin caracteristicile propii ca: preponderenta unor anumite tipuri de tranzactii, prin societătile de asigurare si modul de functionare, reglementări propii, tranzactionare etc.

În cadrul economiei de piată, indiferent de tară si de gradul de dezvoltare economică, atât numărul ofertantilor cât si cel al solicitantilor este într-o continuă modificare, acest lucru fiind valabil si pentru piata asigurărilor, care nu este o piată închisă ci într-o continuă miscare si dezvoltare. Piata asigurărilor este dată de totalitatea operatiilor de asigurare, efectuate de către societătile de asigurare. Între oferta de asigurare si cererea de asigurare există o relatie directă, aceasta fiind practic elementul hotărâtor care redă dimensiunea acesteia. Agentii economici, băncile, institutiile publice, organizatiile fără scop lucrativ precum si alte persoane juridice încheie contracte pentru asigurări de bunuri, de credite, pentru protectia împotriva pierderilor financiare, de răspundere civilă sau pentru protejarea angajatilor sau clientilor lor, deoarece costul asigurării este mai mic decât costul pagubii pe care ar trebui sa îl suporte integral, în cazul producerii unor calamităti naturale, accidente sau alte riscuri neprevăzute. Cererea de asigurare este determinată de diversi factori atât obiectivi cât si subiectivi. La persoanle juridice cererea de asigurare depinde de capacitatea acestora de plată, frecventa, amploarea si puterea de distrugere a riscurilor la care sunt expuse, de volumul si structura activelor posedate precum si de capacitatea de convingere a asigurătorilor.

Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice si juridice care vor să se asigure împotriva diferitelor riscuri însă nu toti cei care solicită asigurare reusesc să încheie contracte cu asigurătorii deoarece fie nu îndeplinesc conditiile impuse de către acestia sau modul în care asigurătorii îsi desfăsoară activitatea nu este pe placul celor care vor să încheie contracte de asigurare.

În calitate de ofertanti ai acestor servicii apar societătile specializate. Natura acestora este foarte deosebită si este determinată de activitătile specializate pe care le desfăsoară. Astfel pe piată se întălnesc următoarele categorii de firme care alcătuiesc piata :

- purtători specializati ai riscului, adică asigurători si reasigurători care oferă protectie clientilor lor;

- intermediari – cei mai importanti sunt brokerii de asigurare ( persoane juridice) care actionează ca reprezentanti ai cumpătorilor de asigurări sau reasigurări în plasarea riscului si obtinerea protectiei; cea de-a doua categorie o reprezintă agentii de asigurare care oferă clientilor politele unui anumit asigurător;

- firmele care oferă servicii specializate asociate activitătii de asiguare cum ar fi: constatatori, evaluatori, lichidatori de daune( loss adjusters), consultanti în domeniul managemntului de risc si altii.