Fonduri Private de Pensii

În România lui 2007, unul din șapte locuitori este în vârstă de peste 65 de ani, iar pensia medie reprezintă doar 33% din salariul mediu. În 2050, sistemul de pensii va trebui să facă față situației în care unul din trei locuitori va fi în vârstă de peste 65 de ani.

Sistemul de pensii actual se confruntă cu îmbătrânirea accelerată a populației, fenomen care se va accelera în anii ce vor urma, atât din cauza declinului nașterilor cât și a emigrației. În prezent, reforma sistemului de pensi își propune să evite colapsul sistemului de stat și să ofere o alternativă viabilă celor care sunt capabili să economisească pentru un trai mai bun.

Sistemul de stat, aflat la mâna ciclurilor electorale, se bazează pe redistribuirea contribuțiilor încasate. Cum populația care muncește este în scădere, iar numarul pensionarilor crește, contribuțiile scad. Din 1999, raportul dintre pensia medie netă și salariul mediu pe economie a scăzut constant.

În sistemul privat fiecare salariat contribuie în timpul vieții active , lunar , cu un anumit procent din salariu , la formarea propriei pensii. Aceste contribuții sunt folosite de către fondurile de pensii în investiții pe piața de capital, ceea ce le mărește valoarea în timp. Deoarece banii vor fi utilizați mult mai eficient , la atingerea vârstei de pensionare un salariat va primi o pensie mai mare decât ar primi dacă ar cotiza la stat.

Necesitatea reformării sistemului de pensii în România este o realitate necontestată de nimeni. Această atitudine pornește de la o evidență statistică dramatică: în 1990, numarul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat era de 2,4 milioane, iar cel al salariaților de 8 milioane. Acum, numarul pensionarilor a ajuns la 6,3 milioane, iar cel al salariaților a scăzut la jumătate, adică la 4,2 milioane.

Inevitabil, pentru susținerea sistemului public de pensii, contribuția bugetară a crescut de la 14 %, în 1990, la 35-45 %, în funcție de condițiile de muncă, în prezent. Acum, când sistemul public de pensii a fost reformat prin introducerea Legii 19/2000, precum și a unei multitudini de legi conexe, necesare aplicarii ei, urmează un pas foarte important, dar și extrem de riscant: fondurile private de pensii.

Dupa ce guvernul Isărescu a aprobat, printr-o ordonanță de urgență, organizarea și funcționarea fondurilor universale de pensii administrate privat, guvernul Năstase a abrogat acest act normativ. Justificarea a fost una pertinentă: “Transferarea unei treimi din fondul public de pensii către fondurile administate privat impune o dezbatere atentă și responsabilă, pentru a se evita o noua «aventură» gen FNI”, a declarat Ministrul Muncii în aprilie 2001.

În 2001, Marian Sârbu, Ministrul Muncii și Solidarității Sociale, a afirmat că “legea fondurilor universale de pensii va fi finalizată în luna noiembrie a acestui an”. Totuși, “ținând cont de procedurile parlamentare, aplicarea ei nu se poate face mai devreme de anul 2003”.

Una din principalele probleme de rezolvat este găsirea surselor de finanțare pentru a se evita pericolul ca pensiile în plata să nu mai poată fi achitate.

Prin trecerea unei treimi din contribuția de asigurări sociale - atât a angajaților, cât și a angajatorilor - către fondurile private de pensii se diminuează bugetul sistemului public de pensii cu o treime.

Un studiu din anul 2000 al Ministerului Muncii arată că, în condițiile în care România va urma un traseu economic fără mari perturbări, deficitul asigurărilor sociale de stat va fi în descreștere până în anul 2010, datorită aplicării Legii 19/2000, care aduce noi contribuabili în sistem.Tot studiul dovedește că o nouă creștere a deficitului este posibilă după anul 2025.

Din spusele Smarandei Dobrescu, fost ministru al muncii, introducerea fondurilor private de pensii în anul 2003 ar determina un deficit suplimentar al bugetului asigurărilor sociale de stat echivalent cu 1,7% din PIB, în timp ce beneficiile se vor observa abia dupa anul 2030. Inflația este un factor principal, ce limitează viabilitatea și funcționarea fondurilor universale de pensii, ducând la devalorizarea activelor financiare. În plus, România nu dispune de o economie de piață funcțională, astfel încât economiile din societățile comerciale să fie destinate investițiilor. Nici piața de capital nu este pregătită să reacționeze corespunzător. Ar trebui neapărat să fie listate companii importante, utilități publice de tipul RomTelecom, Petrom sau firme private, de genul operatorilor GSM. Altfel, afluxul de capital nu va putea fi absorbit. Și totuși, un sistem de pensii bazat în exclusivitate pe solidaritatea între generații, cum este sistemul public, este, prin însăși natura sa, un sistem nesigur.

Din cauza evoluțiilor demografice, presiunilor financiare sau incapacității sistemului de a funcționa pe baze sănătoase, beneficiile oferite de sistem nu sunt corespunzatoare, adică rata de înlocuire a pensiei din salariu este din ce în ce mai mica.

Solutia reala, care ar trebui sa aiba un efect pozitiv si asupra sistemului de pensii bazat pe solidaritatea dintre generatii este diversificarea riscului. Aceasta înseamna ca este necesar ca România sa aiba un sistem de pensii bazat pe mai multe componente: o componenta publica, administrata de stat si una sau doua componente (obligatorii si/sau facultative) care sa functioneze prin acumularea contributiilor platite si administrate de ofertatorii privati. Ramâne însa o mare provocare legata de costurile implementarii acestor sisteme de pensii.

Proiectul Legii privind organizarea si functionarea fondurilor universale de pensii face parte din pachetul actelor normative destinate reformei cuprinzatoare și integrate a sistemului de pensii din Romania.

Alături de Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale : Legea nr. 19/2000, acest proiect de lege va crea cadrul legislativ, institutional si functional, pentru un nou sistem de pensii obligatorii, bazat pe doua componente.

Cele doua componente sunt in cel mai inalt grad interdependente și complementare. Ca urmare introducerea fondurilor universale de pensii în paralel cu aplicarea dispozițiilor legii sistemului public reprezintă un element logic de funcționare a protecției sociale pentru persoanele vârstnice.

Dispozițiile cele mai importante ale proiectului de lege care reglementeaza cea de-a doua componenta sunt urmatoarele:

1. Toate persoanele fizice avand o anumita varsta si care sunt indreptatite si obligate sa contribuie la sistemul public de pensii sunt obligate sa adere la un fond universal de pensii ales de acestea.

2. Un fond universal de pensii va fi infiintat prin contract civil semnat de toti membrii fondului.

3. O societate de pensii va administra un singur fond.

4. Resursele fondului se vor constitui din sumele cu care contribuie membrii si din investitiile realizate cu aceste contributii.

5. Contributiile curente de asigurari sociale vor fi impartite intre sistemul public de pensii si fondurile universale de pensii.

6. Contributiile vor fi platite atat de angajati cat si de angajatori.

7. Contributiile pentru sistemul privat vor fi colectate de CNPAS.

8. Membrii unui fond de pensii vor fi liberi sa se mute de la un fond la altul dupa 2 ani de la aderare si devin proprietarii sumelor acumulate in conturile lor.

9. Societatea de pensii va folosi aceeasi metoda de calcul a taxelor pentru toti membrii prin:

- deducerea unui procent determinat din plata contributiilor;

- deducerea unui procent determinat din activul net;

- deducerea unei sume determinate din contul membrilor, in cazul transferului de la un fond inainte de 2 ani de la aderarea la fondul initial;

- stabilirea unei limite maxime a comisioanelor prin reglementari ale Comisiei de Control al Societatilor de Pensii (CCSP).