Impactul Impozitării Proporționale cu o Cotă Unică a Veniturile Persoanlor Fizice și Juridice

Capitolul I

Noţiuni generale

Apariţia si evoluţia impozitelor poate fi caracterizată ca un proces complex şi de durată, început odata cu destrămarea comunei primitive, apariţia statului şi a proprietăţii private, scindarea societaţii in clase sociale, dezoltarea forţelor de producţie si a relaţiilor marfă-bani.

În economiile moderne, statele colecteaza impozite atât pentru finanţarea cheltuielilor, cât si pentru îndeplinirea triplului său rol de stabilizare, de distribuire si alocare. De asemenea, impozitele sunt utilizate ca pârghii de intervenţie în scopul stabilizării nivelului de ocupare a forţei de munca şi a capacităţilor, a preţurilor şi a balanţei de plăţi, ca şi pentru realocarea mai eficientă a resurselor din societate.

Definiţiile date impozitelor sunt multiple, fiecare din acestea reflectând poziţia autorilor respectivi in legătură cu criteriile dimensionării sarcinilor fiscale.

DEFINIŢIE:

În termeni cvasiunanim acceptaţi, impozitul reprezintă o contribuţie banească obligatorie, cu titlu nerambursabil datorată- conform legii bugetului de către persoanele fizice sau persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Această definire a impozitelor face posibilă evidenţierea caracteristicilor impozitului. Astfel :

-impozitul este o contribuţie bănească, persoanele fizice si cele juridice participând la formarea veniturilor necesare finanţării unor trebuinţe social-economice, la nivelul întregii colectivităţi;

-impozitul este o contribuţie obligatorie, in sensul că toate persoanele fizice si juridice care beneficiază de acţiunile sau de obiectivele finanţate din fonduri publice au obligaţia să participe la constituirea acelor fonduri;

-este o prelevare cu titlu gratuit si nerambursabil, deoarece nici un contribuabil nu beneficiază de o contraprestaţie directă si imediată din partea statului. Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale, astfel încât nici un impozit nu poate fi stabilit şi perceput in afara acestora:

-impozitele se datorează pentru veniturile realizate si bunurile deţinute, subiecţii impunerii datorând impozite numai in cazul in care realizează venituri, dobândesc sau posedă bunuri din categoria celor impozabile.

Capitolul I.1

Clasificarea impozitelor

Impozitele utilizate în practica fiscală sunt variate, atât sub aspectul formei pe care acestea le îmbracă cât şi din punctul de vedere al conţinutului.

1.În funcţie de incidenţa asupra contribuabililor, impozitele se grupează in două mari categorii şi anume:

a. impozite directe;

b. impozite indirecte.

a. impozitele directe se caracterizează prin incidenţa directă asupra contribuabililor, persoane fizice sau juridice, ele fiind stabilite nominal, in funcţie de mărimea veniturilor sau / şi a averilor acestora.

La rândul lor, impozitele directe pot fi grupate în:

a1 impozite reale (obiective) – se caracterizează prin aceea că se stabilesc asupra obiectivelor impozabile, fără a ţine seama de situaţia personală a subiectului impozitului. Din categoria impozitelor reale fac parte:

- impozitul funciar;

- impozitul pe clădiri;

- impozitul pe activităţile industriale comerciale, profesiile liberale;

- impozitul pe capitalul mobiliar.

a2 impozite personale (subiective) sunt aşezate asupra veniturilor sau averilor contribuabililor şi ţin seama de situaţia personală a acestora. În aceasta categorie sunt incluse:

- impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi impozitul pe veniturile societăţilor de capital;

- impozitul pe averea propriu-zisă

- impozitul pe avere - impozitul pe circulaţia averii

- impozitul pe sporul de avere

b. impozitele indirecte sunt impozitele care se percep cu ocazia vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări.

În cazul impozitelor indirecte, calitatea de subiect al impunerii este atribuita, prin lege, unei alte persoane decât suportatorul efectiv al acesteia.