Particularități ale asigurărilor de bunuri prin prisma elementelor tehnice

CAPITOLUL I

Caracteristici ale asigurǎrilor de bunuri

Asigurarile de bunuri constituie acea ramurǎ a asigurǎrilor care are drept caracteristicǎ de bazǎ faptul cǎ asigurǎtorul îşi asumǎ obligaţia de a plǎti asiguratului sau beneficiarului contractului o despagubire , în cazul producerii riscului asigurat care a determinat o pagubǎ parţialǎ sau totalǎ la bunul asigurat.

Asigurǎrile de bunuri acoperǎ cheltuielile financiare pentru repararea sau înlocuirea bunurilor afectate de producerea riscurilor asigurate permiţând astfel protejarea bunurilor din proprietatea asiguratului precum şi a veniturilor sale viitoare. În acest context, importanţa asigurǎrilor de bunuri apare ca evidentǎ, deoarece prin acestea se realizeazǎ atât protecţia bunurilor aflate în proprietate individualǎ ,dar şi posibilitatea reluǎrii proceselor economice şi sociale ale entitǎţilor al cǎror patrimoniu a fost afectat de producerea riscurilor.

Dezvoltarea activitǎţilor productive, amplificarea şi modernizarea transporturilor, apariţia unor noi domenii de activitate au condus la creşterea valoricǎ , numericǎ şi la diversificarea bunurilor asigurabile. Pe de altǎ parte , se constatǎ amplificarea şi diversificarea expunerilor la daune precum şi creşterea volumului pagubelor , datoritǎ creşterii valorilor bunurilor asigurabile , concentrǎrii utilajelor şi instalaţiilor în spaţii restrânse , creşterii şi diversificǎrii mijloacelor de transport etc. Deşi, în pararel, s-au perfecţionat şi amplificat mijloacele de prevenire şi limitare a consecinţelor evenimentelor cauzatoare de pagube , acestea nu pot fi total evitate , ceea ce argumenteazǎ necesitatea practicǎrii asigurǎrilor de bunuri .

CAPITOLUL II

Elementele tehnice pentru asigurǎrile de bunuri

În cazul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, o despăgubire. Astfel, contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire, având deci la bază principiul despăgubirii – un principiu fundamental al asigurării. Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă din:

• emiterea şi transmiterea unui document de asigurare (poliţă);

• emiterea şi transmiterea unei cereri de plată a primei de asigurare;

• înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.

Asigurătorul este persoana juridică care se obligă să plătească asiguratului o anumită sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractul de asigurare.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul asigurat şi care, prin intermediul contractului de asigurare, cedează riscul asigurătorului.Asiguraţii pot fi persoane fizice şi juridice, cu domiciliul , sediul sau resedinţa în România. Astfel s-a lǎrgit , începând cu 1991, sfera de cuprindere a acestor asigurǎri, dându-se posibilitatea şi entitǎţilor economice proprietate de stat şi instituţiilor publice sǎ-şi protejeze bunurile prin asigurare.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie prin determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:

• bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;

• bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în muzee şi expoziţii;

• bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locaţie de gestiune, leasing.