Piața românească a asigurărilor de persoane

Piata romaneasca a asigurarilor de persoane:Prezentarea generala a tipului de asigurare ales:

- Importanta

- Mod de actiune

- Caracteristici

- Clasificare

- Cele mai importante tipuri de asigurari la clasa respectiva-caracterizarea acestora

- Caracteristicile contractului de asigurare la clasa de asigurari aleasa

Asigurările de viaţă sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume.

Pe piaţa asigurărilor de pe continentul nostru, asigurările de persoane ("viaţă" plus "accidente" şi "sănătate") se află în topul cererii cu peste 60% din totalul primelor de asigurare încasate de societăţile de asigurări.

În cadrul acestui tip de asigurări, sunt acordate îndemnizaţii băneşti pentru producerea unor riscuri care afectează viaţa persoanei, sănătatea sau integritatea fizică.

În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază (produsul principal), asigurările de persoane se împart în două categorii:

- asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;

- asigurări de persoane altele decât cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei

La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiţionale care extind acoperirea acordată prin produsul porincipal, în schimbul unei prime suplimentare de asigurare.

Scurt istoric. Importanţa şi caracteristicile asigurărilor de persoane

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi de protejarea sub diferite forme a vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor lor.

Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt îndemnizaţiile de deces, care se acordau pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, şi asigurările viagere.

Acestea îşi au originea în antichitate, înaintea erei noastre şi erau legate de asociaţiile religioase.

Prin îndemnizaţiile de deces, asigurătorul suporta toate cheltuielile de înmormântare sau incinerare.

La început ele erau încheiate sub forma asigurărilor mutuale, formă în care se mai practică şi astăzi.

Până în secolul al XIX-lea asigurările de înmormântare şi cele de rentă viageră au fost cele mai practicate forme ale asigurărilor de persoane.

Motivaţiile care au stat la baza dezvoltării şi diversificării, în decursul timpului, a asigurărilor de viaţă sunt:

- asigurarea protecţiei financiare a familiei în caz de deces;

- achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces (garanţie pentru împrumuturi);

- alocaţia de urmaş;

- alocaţia de bătrâneţe;

- economisirea pentru eventualele datorii viitoare (studiile copiilor, zestre etc.)

- cheltuielile de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau invaliditate;

- investiţiile etc.

Asigurarea de viaţă se bazează pe încheierea uni contract de asigurare – poliţa de asigurare – prin care asigurătorul se obligă să plătească beneficiarului asigurării o anumită sumă la producerea riscului asigurat – suma asigurată - , în schimbul plăţii de către contractantul asigurării a unei prime de asigurare, care constituie „preţul” protecţiei oferite asiguratului de către asigurător.

Acest tip de asigurări constituie o completare a asigurărilor sociale de stat, a asigurărilor sociale pentru sănătate. Ele asigură o protecţie în plus, în caz de pierdere a capacităţii de muncă, la bătrâneţe, în caz de deces. Această ocrotire se realizează prin plata de îndemnizaţii, ajutoare, pensii, consultaţii şi tratament medical, trimiteri la odihnă şi tratament balnear etc.

Spre deosebire de fondurile pentru asigurările sociale şi asistenţa socială, fondul pentru asigurările de persoane este constituit numai din primele de asigurare plătite de asiguraţi, pe baza principiului mutualităţii.

Ca şi la celelalte tipuri de asigurări, la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, în schimb, la repartizarea acestuia participă (fac excepţie asigurările de viaţă la care se constituie rezerva de prime) numai asiguraţii care au avut de suferit de pe urma producerii evenimentelor asigurate.

Având în vedere modul de acţiune şi efectele pe termen lung al asigurărilor de persoane, se poate spune că acestea reprezintă o măsură suplimentară de prevedere şi de economisire pe termen lung pentru cetăţeni şi familiile lor, în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa acestora, cum sunt:

- pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă datorită bolii sau unor accidente;

- atingerea unei anumite limite de vârstă;

- decesul.

Sumele asigurate care se plătesc prin asigurările de persoane sunt acordate peste cele cuvenite prin asigurările sociale şi prin asistenţa socială.

Ele constituie măsuri suplimentare de prevedere şi economisire, permiţând asiguraţilor ca prin plata primelor de asigurare eşalonate şi fixe să realizeze economii, pe baza mijloacelor băneşti proprii, cu efecte favorabile asupra lor şi familiilor lor.

Asigurările de persoane au un impact favorabil şi asupra economiei, în general, fiind un mijloc de atragere în circuitul economic a unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei. În acest fel, rezerva matematică, formată în cadrul asigurărilor de viaţă, este păstrată de societatea de asigurări la bănci, fiind fructificată cu o dobândă anuală. Date fiind termenele lungi, pentru care se contractează asigurările de viaţă, există posibilitatea ca rezerva matematică constituită să fie utilizată şi ca sursă de creditare a economiei naţionale.

Având în vedere că obligaţiile preluate de societatea de asigurări prin contractarea asigurărilor de viaţă devin scadente, în mare măsură, numai după trecerea unui anumit număr de ani (uneori, chiar 15 - 20-30 de ani), o parte importantă din primele încasate de societatea de asigurări rămân la dispoziţia sa un timp destul de îndelungat, iar păstrarea la bănci îi dă dreptul să încaseze dobânzi.

Dobânzile constituie un venit pentru societatea de asigurări şi, la stabilirea nivelului primelor de asigurare pe care le plătesc asiguraţii, se ţine cont de acest lucru. Dacă nu ar exista această posibilitate a fructificării sumelor asigurate prin dobânzi, societatea de asigurări ar fi obligată să practice un nivel mai ridicat al primelor de asigurare. Acesta ar trebui să cuprindă şi dobânzile realizate de asigurător prin păstrarea rezervei matematice la bănci.

Gradul de dezvoltare al asigurărilor de persoane este influenţat atât de factori obiectivi cât şi de factori subiectivi.

Printre factorii obiectivi pot fi amintiţi:

- nivelul de dezvoltare al economiei naţionale;

- posibilităţile materiale ale populaţiei privind alocarea unor sume pentru contractarea de asigurări, factor care este în strânsă legătură cu primul;

- ordinea de prioritate pe care o atribuie fiecare persoană protecţiei prin asigurare, în comparaţie cu nevoia de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, îngrijirea sănătăţii, cultură, distracţie etc

Factorii subiectivi sunt:

- modul de reglementare a asigurărilor sociale;

- activitatea desfăşurată de societăţile de asigurări pe linia introducerii unor forme de asigurări accesibile, care să intereseze pături cât mai largi ale populaţiei; tradiţiile existente etc.

Principalele caracteristici ale asigurărilor de persoane:

- Suma asigurată se stabileşte forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi de posibilităţile sale.

- Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment (complex de evenimente) şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru.

- La producerea riscului, asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul să încaseze drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii, deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la bunuri. Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu suferă restricţiile la care este supusă asigurarea de bunuri.