Politica de Profit si Dividend a Societatilor de Asigurari

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Politica de Profit si Dividend a Societatilor de Asigurari.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

CAP.1. PROFITUL ÎN ASIGURĂRI 2
1.1. Ciclul profitului şi fazele ciclului profitului 2
1.2. Cauzele ciclului profitului 4
1.3. Structura competiţională a industriei asigurărilor 5
1.4. Modelul economic 5
CAP.2. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE ŞI PERFORMANŢELE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI 7
2.1. Contul de profit şi pierdere şi implicaţii patrimoniale, economice şi financiare ale rezultatului exerciţiului 7
2.2. Contul de profit şi pierdere şi normalizarea contabilă internaţională 8
2.3. Particularităţi privind contul de profit şi pierdere a societăţii de asigurări 9
2.4. Profitul înregistrat de ARDAF şi de ING Asigurări de viaţă 10
BIBLIOGFRAFIE 14

Extras din document

CAP.1. PROFITUL ÎN ASIGURĂRI

1.1. Ciclul profitului

Ciclicitatea profitului în asigurările generale nu reprezintă o noutate. Anterior, asigurătorii au observat că această ramură de asigurări are perioade de criză şi prosperitate. În trecut, asigurătorii au acceptat această ciclicitate probabil datorită faptului că veniturile obţinute în perioadele de prosperitate erau suficiente pentru a acoperi pierderile din perioadele de criză.

Industria asigurărilor din SUA, în anul 1975, a înregistrat cea mai mare pierdere din anteriorii 50 de ani. Puţin mai târziu, la numai trei ani după, profitul a atins un nivel record pentru ca ulterior, să coboare. În anul 1984, pierderile au atins valori atât de mari, încât rata profitabilităţii a scăzut chiar şi sub nivelul temutului an 1975. Foarte rară pentru acea perioadă, insolvabilitatea, era ameninţătoare pentru numeroşi asigurători şi reasigurători. Societăţi mari şi mici şi-au încetat activitatea sau au fost nevoite să fuzioneze cu societăţi mai puternice pentru a putea evita falimentul.

Puternicele oscilaţii ale profitabilităţii şi disponibilităţii asigurătorilor au determinat persoane din interiorul sau exteriorul industriei să se întrebe dacă această ciclicitate poate fi controlată. Răspunsul la această întrebare denotă prin înţelegerea în primul rând a mecanismului de producere a ciclului profitului.

O definiţie apropiată a acestui ciclu ar fi următoarea : “ o serie de evenimente periodice care se produc într-o astfel de succesiune încât ultimul eveniment al unei secvenţe precede imediat repetarea primului eveniment din noua serie“ Ciclul profitului luat ca model se caracterizează printr-o creştere urmată de o descreştere, adică valoarea profitului creşte pentru o perioadă, după care descreşte, ulterior crescând din nou. Cele mai înalte puncte ale seriilor sunt numite “puncte de maxim”, iar cele mai joase sunt numite “puncte de minim”. În asigurările generale, ciclul profitului este de obicei cuprins între un punct de minim şi următorul punct de minim – cu exactitate, din anul cu profitabilitatea cea mai scăzută, perioada de profitabilitate ridicată fiind cuprinsă între aceşti ani.

Specialiştii în domeniul asigurărilor vorbesc despre ciclu atunci când se referă la perioada descendentă a ciclului, probabil datorită faptului că în perioada de ascensiune îi interesează mai puţin problema ciclului. Nu ar fi corect să se facă o caracterizare a ciclului profitului numai din prisma anilor nefavorabili. Un ciclu complet cuprinde atât ani cu profit mai scăzut, cât şi ani cu profit ridicat. Caracteristica dimensională tradiţională utilizată în identificarea ciclului profitului ar trebui să cuprindă atât profitul realizat din subscriere, cât şi cel din investiţii. Pentru a simplifica însă analiza, se poate face o analiză numai a evoluţiilor activităţii de subscriere.

Ciclul profitului în asigurările de bunuri şi răspundere civilă a fost confirmat de evoluţia bine cunoscutei şi larg utilizatei rate „combinate”. Această rată reprezintă suma a doi indicatori, rata daunei şi rata cheltuielilor :

Rata daunei =

Rata cheltuielilor =

Rata combinată este echivalentă cu o unitate mai puţin marja de profit. Altfel spus, cu cât rata combinată este mai mică, cu atât marja de profit este mai mare. De exemplu, o rată combinată de 92% ( în asigurare această rată este exprimată, în general, în procente) determină o marjă de profit de 8%. Rata combinată de 10% detrmină o marjă de profit de -8% ( marja de profit poate fi stabilită în termeni pozitivi sau negativi, iar profitabilitatea poate fi gândită în termeni de profit sau pierdere).

Ciclul profitului ar trebui analizat pentru profitul total, nu doar pentru cel din activitatea de subscriere.

Ciclurile profitului reflectă comportamentul economico-social în schimbare şi, prin urmare, oscilaţiile nu sunt perfect simetrice sau regulate, ca în cazul ciclurilor matematice. Faptul că profitabilitatea este ciclică nu înseamnă obligatoriu că valoarea acesteia va reveni la nivelul anterior. Ciclurile se succed conform unui trend crescător sau descrescător al profitabilităţii. În perioada de observaţie de 41 de ani, au existat şase puncte de maxim şi şase puncte de minim ale ratei combinate aferente tuturor categoriilor de asigurări generale. Astfel, există şase cicluri complete : 1946-1952, 1952-1957, 1957-1964, 1964-1969, 1969-1975 şi 1969-1975 şi 1975-1981, măsurate convenţional între două puncte minime de profitabilitate. Pe întreaga perioadă, ciclurile profitului din toate domeniile de asigurare au fost puternic influenţate de ciclurile profitului din asigurarea auto. Evoluţia ratei combinate în asigurarea auto urmăreşte îndeaproape evoluţia ratei combinate pentru toate tipurile de asigurări. Similaritatea nu este surprinzătoare. În această perioadă, primele din asigurarea auto au reprezentat 40% din primele totale, astfel că profitabilitatea din subscrierea asigurării auto a avut evident un efect puternic asupra profitabilităţii totale. Ciclurile profitului pot fi observate şi în alte tipuri de asigurări, totuşi desfăşurarea lor temporală nu este aceeaşi cu cea a ciclului profitului asigurării auto. Nici amplitudinea şi nici frecvenţa nu sunt aceleaşi.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politica de Profit si Dividend a Societatilor de Asigurari.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “AL.I. CUZA ” IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR