Sărăcia, marginalizarea și excluderea socială în societatea românească

Sărăcia, marginalizarea si excluderea socială în societatea românească

Având la bază definitia solidaritătii, Uniunea Europeana a decis ca anul 2010 să fie anul luptei împotriva sărăciei si a excluziunii sociale. Principalele obiective sunt acelea de sensibilizare a populatiei cu privire la aceste probleme si reînnoirea angajamentului politic al Uniunii Europene si al statelor membre în combaterea sărăciei si a excluderii sociale.

Activitătile vor include campanii de constientizare, workshop-uri si seminarii de informare în scoli. Filmele, revistele si celelalte materiale informative vor avea atât rolul de a ajuta oamenii să înteleaga modul în care sărăcia si excluderea sociala pot afecta propria lor comunitate, dar si modalitatea în care cei afectati deja de sărăcie se pot folosi de drepturile lor.

Dacă anul 2008 a fost declarat de către UE anul dialogului intercultural, iar 2009 – anul creativitătii si inovatiei, 2010 stă sub semnul combaterii săraciei si excluderii sociale.

Definită în sens absolut „sărăcia desemneaza o stare în care individului îi lipsesc resursele necesare pentru supravietuire”(Dictionar de Sociologie,Oxford,p.500). Definită în sens relativ sărăcia reprezintă „absenta resurselor unui individ sau a unui grup atunci când sunt comparate cu cele ale altor membrii ai societătii –cu alte cuvinete nivelul lor de trai”(Dictionar de Sociologie,Oxford,p. 501). Elena Zamfir definesse săracia ca „o stare de lipsă prmanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viată considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivităti date” (Zamfir,E.,1997:390).

Egalitatea este un drept fundamental în UE, astfel că, principalele obiective stabilite pentru a fi combătut fenomenul sărăciei sunt urmatoarele:

- Recunoasterea drepturilor tuturor persoanelor, cu precădere a săracilor, pentru a trai în demnitate si pentru a fi parte activa a societătii;

- Împărtirea responsabilitătilor individuale si colective în lupta contra sărăciei;

- Promovarea beneficiilor societătii;

- Stabilirea angajamentelor pentru actiuni concrete pentru eradicarea sărăciei si a excluderii sociale la toate nivelele.

Pentru a putea fi măsurată Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), organizaţie din cadrul ONU, defineşte sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor şi venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al ţării respective.

În anul 2009 procentul populaţiei din România care a trăi în sărăcie a crescut cu 1,7 puncte procentuale faţă de 2008, la 7,4%, iar printre cei mai afectaţi se numără copiii, potrivit Strategiei de parteneriat cu România pentru perioada 2009-2013, realizată de Banca Mondială. Proporţia copiilor care trăiesc în sărăcie absolută a urcat la 10,7% în 2009, de la 7,8% în 2008, potrivit Băncii Mondiale.

În strategie se mai arată că, deşi cea mai mare parte a populaţiei sărace locuieşte în zona rurală, gradul de sărăcie este aşteptat să crească mai rapid în mediul urban decât în cel rural. Banca Mondială anticipează că şi antreprenorii - din alte domenii decît agricultura - vor fi afectaţi, ca urmare a impactului crizei economice. În 2008, numai 5,7% din populaţia României trăia în sărăcie, după ce creşterea economică din anii anteriori a scos din sărăcie sute de mii de oameni. De altfel, numărul românilor care trăiau în sărăcie absolută scăzuse de la 2,1 milioane persoane în 2007 la 1,2 milioane persoane în 2008. „Ca urmare a politicilor economico-sociale din perioada 2000-2007, favorabile creşterii economice şi a nivelului de trai al populaţiei, s-a determinat o reducere substanţială a sărăciei absolute, de la 35,9% în anul 2000 la 9,8% în 2007”.

Grupurile cele mai vulnerabile la sărăcie sunt cu precădere cele din zona rurală, unde trăiesc 75% din săraci. De asemenea, copiii, în special cei proveniţi din familii numeroase, tinerii, romii, şomerii şi lucrătorii în agricultură prezintă un risc ridicat de sărăcie.

Banca Mondială subliniază că sistemele de protecţie socială actuale nu se adresează prea bine sărăciei, iar cheltuielile pentru protecţie socială raportate pe cap de locuitor sunt în România cele mai mici din Uniunea Europeană. Totodată, cheltuielile pentru programe care să ţintească reducerea sărăciei sunt foarte mici, dacă se raportează la produsul intern brut (PIB) sau la nevoi.

Într-un articol publicat în februarie 2010 se sustine că sase dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei - Nord-Est (cu un PIB pe cap de locuitor reprezentând 27% din media europeana, adică 6.600 de euro), Sud-Vest Oltenia (33%, adică 8.100 de euro), Sud-Est (34%, 8.400 de euro), Sud-Muntenia (34%, 8.500 de euro), Nord-Vest (40%, 10.000 de euro) si Centru (42%, 10.500 de euro) - sunt printre cele mai sărace 20 de regiuni din UE. Cea mai săracă regiune europeană fiind Severozapaden, din Bulgaria, cu 26% din media europeană. La polul opus cele mai bogate zone din UE sunt centrul Londrei, care depaseste ca putere de cumpărare de peste 3,3 ori media UE, urmată de Luxemburg, unde locuitorii pot cumpăra de 2,75 ori mai mult decât vecinii europeni.