Sistemul de Pensii Private în România

CAP. I. SISTEMUL DE PENSII PRIVATE DIN ROMÂNIA

1.1. Caracteristici generale ale sistemului de pensii din România

Reforma sistemului de pensii din România constituie un subiect de dezbatere publică de mai mult de un deceniu. În 1995, deja numărul pensionarilor crescuse cu 50% faţă de anul 1990. Se afirmă o criză profundă a finanţării sistemului public de pensii, asa cum îl cunoscuseră cetaţenii până în momentul Revoluţiei.

Mai puţini cotizanţi şi mai mulţi pensionari fac imposibilă menţinerea echilibrului financiar anterior. Reforma părea inevitabilă, o reformă a sistemului public, în chiar elementele sale de definiţie, dar şi o reformă a sistemului în ansamblu.

Apariţia Legii 19/2000, legea pensiilor, a constituit o modificare importantă a felului în care oamenii înţelegeau până la acel moment redistribuirea. Nivelul de redistribuire a fost raţionalizat la maximum prin adoptarea unei formule de calcul strict dependentă de întreaga carieră profesională şi de contribuţiile plătite. Astfel, a fost diminuată influenţa solidarităţii intrageneraţionale şi a fost păstrată doar solidaritatea între generaţii.

În sistemul de pensii prin capitalizare, cotizanţii economisesc de-a lungul întregii vieţi active din punct de vedere profesional pentru a-şi putea achiziţiona o pensie la momentul retragerii. Participarea la sistemul prin capitalizare se poate face prin libera voinţă (fondurile private de pensii şi fondurile ocupaţionale/profesionale de pensii) sau obligatoriu (fondurile universale de pensii administrate privat).

Pensiile constituie cea mai importantă prestaţie de asigurări sociale acordată în cadrul sistemului public. Orice tip de pensie se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia. Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Reforma pensiilor în România este necesară datorită faptului că actualul sistem de pensii de stat, elaborat la începutul sec. XX, se bazează pe principiul solidarităţii sociale şi constă în redistribuirea contribuţiilor colectate de la angajaţi către pensionari (Sistemul PAYG – Pay As You Go=”Plăteşti pe măsură ce eşti plătit”). Raportul dintre angajaţi şi pensionari este în 2007 de 1:1, iar pensia reprezintă aproximativ 30% din salariu.

Sistemul de pensii de stat este nesustenabil în viitor: natalitatea scade, populaţia îmbătrâneşte accentuat, speranţa de viaţă creşte, forţa de muncă este în declin. Deci, pensiile facultative şi pensiile obligatorii administrate privat sunt o completare a pensiei sociale.

Reformarea sistemelor de pensii din România constituie un element important în procesul de integrare în Uniunea Europeană şi de aceea orice schimbare are în vedere normele şi standardele europene în domeniu.

Până în anul 1990 rata de dependenţă era situată în jurul valorii de 3.42, fiind o valoare normală, care permitea existenţa unui fond satisfăcător. Însă după 1990 situaţіa s-a agravat într-un ritm ameţitor, rata de dependenţă ajungând sub o unitate, generând o criză în sistemul actual.

Sistemul de pensii pentru prima dată s-a modificat în anul 2000 când s-a adoptat Legea 9 privind sistemul public de pensii şi alte asigurări sociale. În baza acestei legi şi a Hotărârii Guvernamentale nr. 158/2001 s-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Tot în acest an s-a corectat formula de calcul, s-a luat în calcul nivelul salariilor din întreaga perioadă lucrată.

În 2002 s-a adoptat Legea 338 care a modificat legea 19 din 2000. Tot în anul 2002 s-au adoptat mai multe hotărâri de guvern care aveau la bază indexarea trimestrială a pensiilor. În anul 2003 a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă 147/2002 în baza căreia s-au modificat toate contribuţiile de asigurări sociale.

Pensia privată reprezintă suma plătită periodic participantului/succesorilor acestuia (beneficiarilor), în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public. Pensia privată se formează prin transferul lunar al unei cote din contribuţia de asigurări sociale, plătită în sistemul public de pensii, către un fond de pensii administrat privat. Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la fondul de pensii sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări sociale.

Cota din contribuţia de asigurări sociale care se virează către un fond de pensii se majorează anual, astfel ca în primul an de funcţionare a sistemului de pensii administrate privat cota este de 2% din contribuţia de asigurări sociale, urmând ca în termen de 8 ani să se majoreze cu 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, până când atinge 6% din această contribuţie.

Contribuţia la fondul de pensii urmează acelaşi regim de deductibilitate ca şi contribuţia la sistemul public de pensii.

Rata de înlocuire a venitului prin pensie reprezintă raportul dintre venitul mediu şi pensia medie. Rata de înlocuire a veniturilor individuale reprezintă raportul dintre prima pensie primită de participantul la un fond de pensii (formată din pensie publică şi pensie privată) şi ultimul salariu (venit) obţinut de acesta anterior îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate pentru pensionare.

Se previzionează faptul că, după anul 2032 (când generaţiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani), un val suplimentar de pensionari va intra din zona de contributori în zona de beneficiari, afectând grav rata de înlocuire pentru următorii 22 de ani.

Îmbunătăţirea acestei situaţii se poate face numai prin implementarea următoarelor măsuri:

• Atragerea de noi asigurări, deoarece în prezent participarea la sistem este de numai 50% din populaţia ocupată şi de 40% din populaţia în vârstă de muncă. Însuşi gradul de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă este de numai 58%, iar obiectivul UE pentru anul 2010 este de minim 70% grad de ocupare. Avantajele acestei măsuri constau în sporirea nivelului resurselor pentru pensii şi asigurarea de venituri după retragerea din activitate.

• Descurajarea pensionării anticipate. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea de cuantumuri mici ale pensiilor, astfel încât cei care pot lucra să nu apeleze foarte uşor la această facilitate de pensionare timpurie. În aceste condiţii se pot obţine surse suplimentare pentru pensii mai mari şi se îmbunătăţeste rata de înlocuire.