Societățile captive de asigurări

Conceptul de asigurare ne spune ca: Asigurarea constituie un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de acelaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, dar nesigure. Odata cu tercerea timpului, ca urmare a cresterii si diversificarii riscurilor cu care se confronta oamenii si companiile, sectorul asigurarilor s-a dezvoltat foarte mult oferind produse si tehnici tot mai diversificate pentru acoperirea acestora. Printre aceste tehnici, pe plan mundial incepand cu anul 1920 au aparut si functioneza societatile captive de asigurari

Acestea reprezinta societati care functioneaza cu precadere offshore si sunt detinute de diferite companii cu alt obiect de activitate decat asigurarile, pentru a le asigura propriile riscuri.

Societate captiva de asigurari este o societate constituită de un grup financiar sau industrial pentru asigurarea societăţilor pentru diferite riscuri. Ea acoperă riscurile pe care societăţile de asigurare nu le acceptă în mod normal. Aceste societăţi au fost create pentru că administraţiile fiscale nu acceptă aceleaşi drepturi tuturor societăţilor.

Notiunea si caracteristicile companiilor offshore

Termenul offshore desemneaza mot ŕ mot un teritoriu situat dincolo de tarm „în larg“, în opozitie cu onshore care arata plasarea pe tarm. Potrivit dictionarului anual al revistei „The Economist“ companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute, ce nu desfasoara însa activitati pe teritoriul statului unde sunt înmatriculate. Aceste jurisdictii în care „latul“ fiscal este inexistent sunt cunoscute sub denumirea de paradisuri fiscale.

În general, scopul crearii unor astfel de companii este de a aduna profitul acumulat, care ramâne neimpozabil sau impozabil cu un procentaj nesemnificativ si care poate fi scos de catre actionari din societate sub forma de dividende, acestea ramânând, la rândul lor, neimpozabile.

Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia antică, unde, pentru a scăpa de taxa de 2 % asupra importurilor şi exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate marelui oraş, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor hanseatice, orasul Londra este scutit de toate impozitele. Între secolele XVI şi XVII, Flandra constituia un adevărat paradis fiscal, deoarece în porturile sale comercianţii aveau un minim de restricţii. În 1889 a doua bancă ca mărime din Canada, Bank of Nova Scotia, şi-a dechis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a permite clienţilor să beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ international.

După al doilea Război Mondial importanţa paradisurilor fiscale a crescut. Printre alţii, americanii - specialişti în societăţi multinationale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea preţului de transfer a profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de producţie.

Roger Brunet ne oferă o definiţie a paradisurilor fiscale: numim paradis fiscal un teritoriu în care personele fizice şi societăţile comerciale consideră că sunt mai puţin puncţionate fiscal decât în altă parte.

Pornind de la această definiţie distingem urmăroarele caracteristici ale paradisului fiscal:

• Oferă avantaje fiscale care nu ar fi putut fi obţinute de utilizatorii lor în ţările de rezidenţă. Devenind rezidenţi ai ţării paradis fiscal, sau instalându-şi sediul societăţii sau altă entitate juridică, ei beneficiază de taxele şi impozitele ţării respective, deci veniturile şi beneficiile vor fi impozitate mult mai redus decât în ţările lor de provenienţă. Astfel ţările paradis îşi asigură sursele de capital necesare expansiunii economice şi echilibrului social.

• Existenţa unui secret sigur, protejat prin lege, referitor la operaţiile comerciale şi financiare realizate în aceste ţări de persoanele sau societăţile participante la aceste operaţii.

• Existenţa unui sistem bancar dezvoltat care permite o bună dezvoltare permiţând realizarea facilă şi rapidă a operaţiilor cu străinătatea, fără nici o restricţie.

• Existenţa unor mijloace de comunicaţie funcţionând în bune condiţii (telefon, fax, cabluri telegrafice, servicii aeriene) şi cu străinătatea.

• Absenţa controlului schimburilor atât în ceea ce priveşte nerezidenţii cât şi operaţiile în devize străine.

• O agresivitate continuă în ceea ce prineşte adaptarea legislaţiei cu scopul atragerii capitalurilor şi capitaliştilor, organizând o veritabilă campanie promoţională pentru ţara paradis.

• Existenţa unor tratate fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor între paradisurile fiscale şi alte state industrializate, tratate care reduc impozitele aplicate în mod normal investitorilor străini din ţările semnatare.

Avantajele oferite de paradisurile fiscale pot fi considerate şi ca mijloace particulare de evaziune fiscală aflate la dispoziţia deţinătorilor de capitaluri şi societăţilor multinaţionale.