Transferul și finanțarea riscurilor

Problemele de risc şi incertitudine au existat întotdeauna pentru societăţile comerciale, bănci, instituţii financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema riscurilor, a incertitudinii şi asigurării în faţa riscului a preocupat lumea specialiştilor din diverse domenii de activitate.

Pentru finantarea riscurilor precum şi tranferarea lor, este necesar ca acestea să fie identificate. Cea mai întâlnită metodă de identificare a unui risc este lista de control (checklist), deoarece se bazează pe un standard ce consideră că un proces trebuie să se comporte într-un anumit mod. Astfel, managerul verifică în ce măsură corespunde realitatea cu ceea ce declară standardul (oricare ar fi el) ca fiind în limitele normale.

Dar acest lucru nu este suficient, pentru că de obicei, standardele sunt fie prea generale, nefiind capabile să surprinda toate aspectele particulare ale unei organizaţii, fie prea particulare, orientate spre un anumit domeniu.

În încercarea de identificare a riscului trebuie să se analizeze şi documentele disponibile în organizaţie, datele istorice ale companiei şi studiile de caz (experienţa proprie sau a altor organizaţii), consultarea experţilor interni şi externi, realizarea de inspecţii în diverse unităţi ale organizaţiei (cele considerate ca fiind expuse la risc), tehnicile de brainstorming sau interviul cu angajaţii .

Un mod bun de a identifica riscurile, este analiza valoare-vulnerabilitate-risc. Prin această analiză, se scot în evidenţă bunurile, valorile organizaţiei. Pentru fiecare bun se derulează o analiză a vulnerabilităţilor, unde vulnerabilitatea presupune absenţa unei măsuri de control, de protejare a valorii. Apoi se identifică sursele de risc intern sau extern organizaţiei.

În general atitudinea faţă de risc a oamenilor este una dintre următoarele:

- asumarea riscului,

- respingerea riscului

- indiferenţa faţă de risc.

Când se administrează riscul şi se doreşte obţinerea unui răspuns în funcţie de cele trei atitudini, reacţiile oamenilor de afaceri pot fi următoarele :

• Evitarea riscului

Managerii sau antreprenorii consideră că expunerea la risc este mult prea mare şi atunci decid înlocuirea factorului care ar putea cauza riscul. Acest lucru poate înseamna evitarea unei acţiuni, schimbarea unui furnizor, reconfigurarea unui proces etc. Însă, trebuie să se ţină cont de faptul că nu pot fi evitate sau eliminate toate riscurile. De cele mai multe ori, evitarea tuturor riscurilor ar presupune schimbarea scopului proiectului, reconfigurarea completă a activităţilor sau a planificării calendaristice, modificarea bugetului sau a deciziilor legate de alte achiziţii.

• Atenuarea sau diminuarea efectelor

Aceasta presupune reducerea expunerii la risc prin scăderea probabilităţii de apariţie a acestuia. De exemplu, folosirea unei tehnologii care a demonstrat de multe ori că poate fi de încredere.

• Acceptarea riscului

Acceptarea riscului reprezintă acceptarea consecintelor si reprezinta o metoda de raspuns mai ales atunci cand riscurile sunt necunoscute echipei de proiect sau atunci cand avantajele obtinute in caz de nematerializare a riscului ar fi imense.

• Transferul riscului

Presupune contractarea unei poliţe de asigurare sau externalizarea unui serviciu. De regulă, aceasta practică atrage alte riscuri, provenite din activitatea de externalizare sau rezultate din contractele de asigurare.