Open Process Control

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Open Process Control.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc de 11 pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Petrecu Dan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Automatica

Extras din document

Introducere

Standardul OPC (OLE for Process Control) reprezintă o serie de specificaţii definite de OPC Foundation pentru a facilita conectivitatea în domeniul automatizării industriale. OPC foloseşte tehnologia Microsoft DCOM pentru a furniza o linie de comunicaţie între serverele OPC şi clienţii OPC. OPC a fost proiectat pentru a facilita realizarea unei comunicaţii sigure în cadrul proceselor industriale, ca de exemplu în domeniul producţiei şi distribuţiei energiei electrice, domeniul rafinării petrochimice, linii de asamblare pentru automobile, etc.

OPC Data Access operează asupra datelor în

timp real. Folosind OPC DA, se pot interfaţa aplicaţii de tip HMI (aplicaţii grafice de monitorizare a datelor), instrumente de raport şi analiză, precum şi alte aplicaţii, pe baza surselor de date. Folosind standardul OPC, datele pot fi scrise, citite sau înregistrate.

Aceste date pot proveni de la echipamente conforme cu standardul OPC Foundation Data Access, cum ar fi sistemele de control distribuite, sistemele de supraveghere şi de achiziţie şi controllere logice programabile.

Un server de acces OPC se identifică în mod unic printr-un ID de server. ID-ul de server este unic pe maşina pe care este localizat serverul. O combinaţie alcătuită din numele maşinii pe care rulează serverul şi ID-ul serverului OPC furnizează un identificator unic pentru un server OPC într-o reţea de calculatoare.

Conceptul OPC se bazează pe arhitectura client/server. O singură aplicaţie client poate accesa simultan mai multe servere. Serverele pot fi localizate fie pe maşina locală, fie pe maşini aflate la distanţă.

Conform cu standardul, fiecare server OPC este obligat să publice un spaţiu de nume constând din numele fiecărui element al serverului (cunoscut şi ca ID al elementului). Spaţiul de nume furnizează o hartă internă a fiecărui dispozitiv sau locaţie pe care serverul este capabil să o monitorizeze şi/sau actualizeze.

Figura 1. Arhitectura serverului OPC

Un element al serverului reprezintă o valoare monitorizată de serverul OPC, valoare ce poate prezenta interes pentru un client. Un element al serverului poate reprezenta un dispozitiv de măsura a unor mărimi fizice (ca de exemplu un senzor de temperatură), o componentă anume a unui dispozitiv (cum este set-point-ul pentru un controller) sau o variabilă sau o locaţie de stocare într-un sistem de monitorizare, control şi achiziţie de date (SCADA). La nivel înalt, un server OPC e compus din mai multe obiecte: serverul, grupul şi elementul.

Obiectul server OPC menţine informaţii despre server şi serveşte ca un container pentru obiectele de tip grup. Obiectul grup OPC menţine informaţii despre el însuşi şi furnizează informaţii despre modalitatea de accesare a informaţiei şi organizarea logică a elementelor.

Gestionarea acestui imens flux informaţional presupune existenţa unui sistem expert implementat la nivel de CT.

Cunoştinţele unui sistem industrial inteligent sunt în continuã schimbare deoarece ele reflectã modificările apărute în procesul monitorizat.

Reprezentarea cunoştinţelor în sistem trebuie sã poată modela uşor aceste schimbări şi sã permită dezvoltarea incrementalã a bazei de cunoştinţe.Reprezentarea cunoştinţelor trebuie sã faciliteze achiziţia lor.

Multe din cunoştinţele necesare unui sistem inteligent sunt cunoştinţe greu sau imposibil de formalizat şi ele trebuie obţinute de la oamenii care le posedã. O reprezentare poate facilita sau îngreuna acest proces.

Cunoştinţele trebuie sã poată fi utilizate pentru orice caz particular al evenimentelor apărute în sistem, chiar dacã sunt incomplete sau parţial incorecte.

Cunoştinţele trebuie sã fie astfel reprezentate, organizate şi utilizate încât sã permită transparenţa sistemului. Expertul sau utilizatorul trebuie sã poată inspecta cunoştinţele utilizate în rezolvarea unei probleme şi procesul de rezolvare.

Încercarea de a simula comportamentul inteligent uman a dus la investigarea unor alte tipuri de probleme.

Aceste probleme care implică un grad înalt de expertiză umană, cum ar fi managementul sistemelor, proiectarea şi rezolvarea problemelor inginereşti generale, diagnosticări ale regimurilor în timp real, etc.

Aceste probleme necesită modelarea unor cantităţi mari de informaţii, informaţii greu de formalizat cum ar fi experienţa şi intuiţia.

Sistemele expert, rezultat direct al acestor cercetări sunt acum utilizate în domeniile amintite, deci şi în domeniul energetic.

Rezolvarea conflictelor pe baza unui criteriu de selecţie are rolul alegerii uneia sau mai multor reguli care vor fi aplicate. În acest caz se foloseşte o tehnică explicită de rezolvare a conflictelor pentru a decide asupra regulii de aplicat. Preferinţele în alegerea unei reguli se pot baza pe natura regulilor, pe natura evenimentelor identificate, pe stările următoare generate sau pe utilizarea unor cunoştinţe de control exterioare cunoştinţelor specifice domeniului, cum ar fi meta-regulile care sunt reguli de stabilire a criteriilor de selecţie a regulilor.

Fisiere in arhiva (2):

  • Open Process Control
    • Lucr p1.doc
    • Lucr p2.doc