Cuprins
- Capitolul I . Senzori de imagine.
- I.1. Vidicon
- I.2. CCD
- I.3. CMOS
- Capitolul II. Placi de achizitie si prelucrare de imagini
- Capitolul III. Standarde de culori
- III.1.RGB
- III.2.CMYK
- Capitolul IV. Aplicatii
- IV.1. Photoshop
- IV.2. Paint
- IV.3.SonyVegas
Extras din referat
Capitolul I. Senzori de imagine
Prezentarea principială care urmează nu se adresează electroniştilor interesaţi
de soluţiile tehnice utilizate în proiectarea şi fabricarea senzorilor. Se doreşte
introducerea noţiunilor minimale necesare pentru înţelegerea fenomenelor care au
loc la nivelul diferitelor tipuri de senzori [87][104][105][135][206][207]. Această
înţelegere constituie baza pentru aprecierea parametrilor unui senzor de imagine şi,
ca urmare, pentru posibilitatea alegerii senzorului adecvat unei anumite aplicaţii de
vedere artificială.
I.1 Vidicon
Primele tipuri de senzori pentru camerele de luat vederi s-au bazat pe
tuburile fotosensibile cu baleiaj [12][18][57][181]. Astăzi aceste tipuri de senzori
practic nu se mai folosesc. Caracteristicile lor, ca şi ale tuburilor cinescoape –
dispozitivele complementare de afişare a luminii, au influenţat însă decisiv
standardele de televiziune care sunt valabile şi astăzi.
Ca dezavantaje ale acestui senzor putem aminti:
• Fenomenul de blooming (influenţa luminii care loveşte stratul fotosensibil
într-un punct la un moment se răsfrânge şi asupra zonelor vecine),
• Remanenţa importantă (efectul influenţei incidente nu dispare instantaneu
ceea ce limitează numărul de imagini care pot fi recepţionate într-o secundă),
• Tubul poate fi distrus printr-o iluminare deosebit de puternică şi din această
cauză se foloseşte greu împreună cu un laser,
• Dimensiune şi greutate mari,
• Fiabilitate scăzută datorită încălzirii,
• Consum electric mare,
• Probleme de reglare a geometriei imaginii, în special la colţuri,
• Sensibilitate relativ scăzută,
• Dependenţă neliniară între lumina incidentă şi semnalul de ieşire furnizat.
I.2. CCD
Senzorii CCD (Charge coupled devices) [12][24][87][104][142][206][207]
captează lumina în mici fotocelule şi şi-au primit numele de la modul în care
sarcinile sunt citite după expunere. Pentru aceasta (figura 2.9), mai întâi sarcinile
din prima linie sunt transferate într-un registru de citire. De acolo, semnalele sunt
preluate de un amplificator şi ulterior de un convertor analog – numeric. După ce o
linie a fost citită, sarcinile ei din registrul de citire sunt şterse. Următoarea linie va
fi transferată în registrul de citire, iar toate liniile sunt transferate cu o linie mai jos.
Sarcinile din fiecare linie sunt cuplate astfel încât la fiecare transfer din linia
curentă în linia următoarea are loc şi un transfer din linia precedentă în linia
curentă. În acest mod se poate citi o linie întreagă la un moment dat.Tehnologia
CCD are acum 35 de ani şi foloseşte un proces specializa VLSI bazat pe crearea
unei reţele de electrozi de siliciu pe suprafaţa cipului. Nodurile reţelei sunt atât de
mici şi de apropiate încât permit păstrarea electronilor până când aceştia sunt
mutaţi fizic până din poziţia în care lumina incidentă i-a generat, de-a lungul
suprafeţei cipului, până la un amplificator de ieşire. Pentru a realiza acest proces,
reţeaua de electrozi este comandată de un ceas extern senzorului. Din punct de
vedere tehnic este posibili, dar nu este rentabil din punct de vedere economic să se
integreze în tehnologia CCD alte funcţii necesare funcţionării camerei, cum ar fi
circuite de ceas, logica de secvenţiere, procesare de semnale etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Prelucrarea Imaginilor Digitale.doc