Sisteme de Asistare a Deciziilor în Organizarea Fabricației

Introducere

Conceptului de decizie în general implica luarea în considerare a două idei fundamentale: prin decizie se înţelege conceptualizarea unei opţiuni, fie sub forma unei imagini mentale, fie a unui model explicit.Oamenii percep această alegere în mod diferit. Un specialist pregătit ştiinţific, deşi încearcă să exprime conceptualizarea lui ca un model explicit, ceea ce introduce în acest model este o funcţie a experienţei, a caracterului selectiv a percepţiei şi a judecăţii sale, aplicate la datele situaţiei.

Decizia managerială a fost definită în mod diferit, de la formulări simple:

-actul prin care se hotărăşte o anumită linie de conduită pentru atingerea unui obiectiv, până la altele tot mai complexe

-procesal prin care o persoană face o alegere ce afectează comportamentul altor titulari de funcţii din unitate şi contribuţia lor la realizarea obiectivelor.

Decizia ca act în care se includ acţiunea, mijloacele şi căile de atingere a obiectivului, este rezultatul unui proces marcat uneori de discuţii contradictorii şi în foarte multe cazuri de incertitudini. Într-o asemenea situaţie este alegerea uneia dintre mai multe soluţii posibile, opţiunea raţională a unei linii de acţiune dintr-un număr de variante elaborate. Soluţia conştient aleasă dintre mai multe posibile, în scopul de a ajunge la rezultatul aşteptat, presupune adaptarea ei pe bază de ample informaţii, pentru a înlătura riscul şi starea de incertitudine a decidentului.

Problemele decizionale se înfăţişează fie ca probleme simple (bine structurate, slab structurate, nestructurate), fie ca probleme complexe (structurate, slab structurate, nestructurate).

Problemele simple bine structurate sunt caracterizate astfel: uşor identificabile şi definibile, foarte des întâlnite în activitatea practică, de regulă prezintă aspecte de rutină, grad ridicat de optimizare a soluţiilor.

Probeleme complexe şi nestructurate prezintă particularităţile: sunt greu identificabile şi definibile, deci neclare, inedite; cu un număr mare de variabile, prin urmare posibilităţile de optimizare a soluţiei sunt nule; cu orizont lung de timp.

De orice natură ar fi problemele, ele pot fi rezolvate cu ajutorul unor programe de rezolvare a problemelor generale, având în cuprins secvenţe ca: stabilirea scopurilor, identificarea diferenţelor existente între situaţia concretă şi scopurile fixate, stabilirea metodelor, tehnicilor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru reducerea diferenţelor constatate. Folosind asemenea programe, fiecare problemă poate fi descompusa în părţi mai simple, a căror rezolvare succesivă poate conduce la atingerea scopurilor generale. Un asemenea mod de soluţionare este apropiat luării deciziilor neprogramate, a celor complexe şi nestructurate, reducându-le la o serie de decizii nestructurate.

Sistemul decizional este în strânsă legătură cu cel informaţional. Cel informaţional este subordonat realizării unor obiective. Astfel acest sistem este necesar să prezinte la timp informaţiile necesare, pe baza cărora conducerea să poată lua decizii adecvate. Informaţiile trebuie să fie eficiente, simple şi exacte, aducând elemente noi.

Deciziile multicriteriale

Deciziile multicriteriale, sunt acelea care apar atunci când alegerea unei alternative, sau a unui plan de acţiune, se realizaeaza în condiţiile în care decidentul trebuie să considere, în acelaşi timp, mai multe obiective. Acestea sunt, de multe ori, de natură diferite şi pot fi în contradicţie unul cu altul.

Se bazează pe selectarea celei mai bune alternative dintr-un set de alternative decizionale evaluate cu ajutorul unor criterii eterogene, deseori antagoniste.

Fiecare criteriu este ponderat cu o funcţie de utilitate în raport de cât de important este acel criteriu pentru decident

Optimizările multicriteriale sunt cele mai greu de realizat şi de aceea în rezolvarea lor se folosesc atât metode informatice, cât şi metode matematice

Deciziile multicriteriale se clasifica în:

MADM – (Mulţi Atribut Decision Making )

decizii multiatribut care presupun alegereavariantei optime dintr-o mulţime finită de

alternative, fiecare dintre acestea fiind caracterizată printr-un criteriu numeric sau

nenumeric

MODM – (Mulţi Objective Decision Making) –decizii multiobiectiv în care mulţimea

alternativelor posibile este mare, fiecare criteriu fiind definit în raport cu obiectivul pe

care îl îndeplineşte.

Etapele rezolvării unei probleme

1) Stabilirea contextului decizional, a problemei decizionale, a obiectivelor acesteia şi a decidentului,

2) Identificarea alternativelor decizionale,

3) Identificarea criteriilor/atributelor importante pentru problema decizională,

4) Asocierea ponderilor de evaluare a criteriilor stabilite anterior,

5) Construirea mătricii opţiunilor (tabelului de decizie),

6) Calculul scorului/priorităţii fiecărui criteriu în decizia globală şi generarea mătricii de scoruri,

7) Folosirea funcţiilor de agregare a scorurilor şi ponderilor criteriilor considerate,

8) Alegerea deciziei optime,

9) Derularea analizei de sensibilitate pentru a verifica robusteţea deciziei optime la schimbarea ponderilor şi scorurilor criteriale.