Activitatea Bancară la Debutul Perioadei Socialiste

Cap.1. Activitatea bancară la debutul perioadei socialiste

1.1 Economia românească şi băncile, după 23 august 1944 şi până la etatizarea Băncii Naţionale a României

1.1.1 Situaţia economică şi influenţa sa asupra activităţii bancare

La 23 august 1944, România era o ţară ruinată; industria dezorganizată se confrunta cu mari greutăţi; numeroase întreprinderi lucrau cu capacitate redusă, duceau lipsă de materii prime, iar în agricultura nu se puteau executa lucrările din lipsa de utilaje şi animale de muncă.

În anul 1944, producţia industrializată reprezenta doar 40-45%, faţă de anul 1938; capacitatea de prelucrare a rafinăriilor se redusese cu 80%, faţă de nivelul antebelic; capacitatea de transport a căilor ferate era doar de 30% faţă de 1938, iar producţia de cereale era redusă la jumătate, faţă de anul 1939.

Bugetul de stat se găsea într-o situaşie deosebit de grea, importantele deficite trebuiau sa fie acoperite prin emisiunea monetară a Băncii Naţionale a României, astfel moneda se deprecia şi îşi făcea loc, tot mai accentuat, inflaţia.

„Împrumuturile acordate statului ce către Banca Naţională, au crescut de la 180,5 miliarde lei, la 30 septembrie 1944, la 396,8 miliarde lei, în martie 1945. Moneda divizionară, emisă de către Ministerul Finanţelor, a crescut de la 16,8 miliarde lei, la 31 decembrie 1944, la 18,2 miliarde lei, la sfârşitul lui martie 1945, iar valoarea bonurilor de tezaur aflate în circulaţie în martie 1945, depăşea 106 miliarde lei” .

Încercarea Băncii Naţionale a României, prin punerea în circulaţie a unei însemnate cantităţi de aur, sub formă de medalii, care erau vândute subscriitorilor pentru „împrumutului refacerii naţionale”, nu a avut succesul scontat, dar a contribuit la accentuarea inflaţiei şi urcarea generală a preţurilor.

Anul 1944, caracterizat prin scăderea producţiei industriale, reducerea rezervelor de mărfuri şi imposibilitatea de a se efectua aprovizionarea din afară , precum şi lipsurile din

transporturi, de organizare a distribuţiei mărfurilor, au avut drept consecinţă creşterea rapidă a preţurilor, cu puternice influenţe asupra activităţii bancare şi a creditului.

Excluse din circuitul ffect t, băncile nu au mai putut îndeplini rolul de ffect te al disponibilităţilor băneşti. Datorită situaţiei inflaţioniste, aceste disponibilităţi au fost plasate în bunuri materiale, aur sau devize pentru a li se menţine substanţa.

Din această cauză, unităţile bancare nu au mai putut asigura necesităţile de fonduri, fiind obligate să apeleze, tot mai mult, la reescontul Băncii Naţionale a României, care a însemnat, de fapt, o sporire a circulaţiei băneşti şi o şi mai puternică dereglare economică.

În aceste condiţii, Banca Naţională a României a fost pusă în situaţia de a lărgi dreptul băncilor particulare de a beneficia de reescont, prin prezentarea de cambii cu o singură semnatură, cu garanţia statului.

Băncile prezentatoare la rescont au fost împărţite în două categorii:

- băncile care puteau prezenta la reescont cambii cu două semnături, fără garanţii şi cambii cu o singură semnătură, plus garanţia statului;

- băncile care puteau prezenta la reescont cambii cu două semnături, cu garanţii reale (gaj de acţiuni, cesiuni, creanţe etc.), altele decât cele prevăzute în statutele Băncii Naţionale a României.

„În a doua jumătate a anului 1944, din cauza stării deosebite în care se găsea economia, Banca Naţională a României a fost obligată să utilizeze resursele proprii – emisiunea, disponibilităţile băneşti ale populaţiei, ale bugetului de stat – pentru creditarea unor acţiuni impuse de situaţie ca: înzestrarea armatei, acţiunile cu armata sovietică, îndeplinirea obligaţiilor rezultate din convenţia de armistiţiu, refacerea distrugerilor pricinuite de război, susţinerea industriei, agricultura şi aprovizionarea populaţiei.”

Starea inflaţionistă se accentua: din septembrie 1944 şi până în februarie 1945, preţurile de detaliu au sporit cu 24,5%. Veniturile bugetului acopereau numai a treia parte din cheltuieli, restul de 2/3 fiind acoperite din împrumuturile ale Băncii Naţionale a României, prin emisiuni de monedă de hârtie.

Situaţia economică grea, moştenită ca urmare a „colaborării” cu Germania hitleristă, după 23 august 1944, a continuat să se accentueze datorită următoarelor cause: susţinerea războiului antifascist, începutul luptei de cucerire a puterii, ceea ce a dus la haos politic şi economic, cu grave consecinţe ulterioare.