Analiza comparativă a politicii monetare din zona euro și România

În cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BCE dispune de un set de instrumente si proceduri specifice:

• conduce operatiunile de open-market;

• ofera facilitati de creditare permanente;

• stabileste regimul rezervelor minime obligatorii pe care bancile trebuie sa le mentina în conturi deschise la aceasta.

Pentru aplicarea operatiunilor de open-market, Eurosistemul dispune de 5 tipuri de instrumente:

- cumparari/vânzari reversibile de active eligibile pentru tranzactionare;

- tranzactii complete (outright);

- emitere de certificate de depozit;

- swap valutar;

- atragere de depozite la termen.

Procedurile utilizate pentru realizarea operatiunilor de politica monetara ale Eurosistemului sunt:

• licitatii standard (în interval de 24 de ore, participanti fiind bancile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate);

• licitatii rapide (în interval de 1 ora, numar limitat de participanti);

• proceduri bilaterale (prin care Eurosistemul îsi deruleaza o tranzactie cu una sau mai multe banci fara a apela la licitatie).

Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale, asa cum este definit în Statutul SEBC si al BCE (art. 2) îl reprezinta mentinerea stabilitatii preturilor. Fara prejudicierea acestui obiectiv, SEBC sprijina politicile economice generale în UE, urmarind respectarea principiilor economiei de piata cu competitie libera si favorizând o alocare eficienta a resurselor.

Sarcina principala a BCE este aceea de a stabili ce politica monetara va fi abordata, în timp ce bancile centrale nationale trebuie sa aleaga strategia economica care sa le orienteze eforturile în îndeplinirea obiectivelor astfel stabilite.

Pe data de 13 octombrie 1998, Consiliul Guvernator al BCE a anuntat strategia de politica monetara a Eurosistemului pentru a orienta deciziile de politica monetara în stadiul trei al unificarii monetare europene. Aceasta consta în definirea cantitativa a stabilitatii preturilor si stabilirea celor doua metode utilizate pentru atingerea acestui obiectiv:

- urmarirea cantitatii de moneda, pornind de la valoarea de referinta a ratei de crestere a agregatului monetar M3;

- urmarirea inflatiei, pe baza unei evaluari a tendintelor de crestere a preturilor si a riscurilor privind stabilitatea preturilor în întreaga zona euro.

În prezent, Banca Centrala Europeana aplica o politica prin care combina cele doua tipuri de strategii.

Urmarirea cantitatii de moneda se refera la tehnica prin care banca centrala estimeaza viitoarele presiuni inflationiste, supraveghind masa monetara dintr-o economie. Termenul moneda include în acest caz mai mult decât bancnotele si monedele aflate în circulatie, oferta de moneda fiind folosita în sens sinonim cu termenii tehnici utilizati pentru agregatele monetare M1, M2 si M3. Agregatul monetar M3 este cel mai cuprinzator si este aproximativ egal cu totalul sumelor în numerar de care dispune populatia, la care se adauga suma totala a conturilor la vedere (operabile prin cecuri), depozitele la termen si titlurile negociabile emise de institutii monetar-financiare rezidente. Într-o exprimare simpla, agregatul M3 reflecta suma totala de bani dintr-o economie, suma disponibila imediat pentru achizitionarea de bunuri si servicii.

Oferta de moneda constituie un indicator principal utilizat pentru masurarea nivelului inflatiei, pe baza caruia bancile centrale pot sa îsi formeze o idee asupra eventualei cresteri sau descresteri a consumului în viitorul apropiat. Daca cererea de moneda este mare în comparatie cu oferta de moneda stabilita în fiecare an de catre Banca Centrala Europeana, atunci aceasta poate proceda la marirea ratelor de dobânda cu scopul de a descuraja împrumuturile si cheltuielile.

Banca Centrala Europeana defineste modificarea nivelului preturilor ca o crestere de la an la an a indicelui armonizat al preturilor de consum (IAPC), indicele oficial al costului vietii în Europa. Mai precis, Banca Centrala Europeana a anuntat ca va lua toate masurile necesare în planul politicii monetare pentru a asigura o rata a inflatiei în limita a 2% sau chiar mai putin.

Componentele principale ale indicelui armonizat al preturilor de consum sunt:

- preturile bunurilor de consum (61,1%);

- preturile serviciilor (38,9%).

Evolutia indicelui armonizat al preturilor de consum în zona euro pe cele doua componente în perioada 1999-2004 este prezentata în tabelul urmator.

Indicele armonizat al preturilor de consum în zona euro în perioada 1999-2004

Anul Total Bunuri de consum Servicii

Indicele armonizat al preturilor de consum

1996=100 Variatie anuala

(%) Indicele preturilor bunurilor de consum

1996=100 Variatie anuala

(%) Indicele preturilor serviciilor

1996=100 Variatie anuala

(%)

1999 103,8 1,1 102,7 0,9 106,0 1,5

2000 106,1 2,3 105,5 2,7 107,8 1,7

2001 108,4 2,3 108,1 4,5 110,4 1,8

2002 110,9 2,3 109,9 3,1 113,9 2,4

2003 113,2 2,1 113,0 2,8 116,3 2,3

2004 115,7 2,1 115,8 2,3 118,6 2,4

Sursa: BCE – „Raport anual 2000-2004”

Strategia Bancii Centrale Europene în domeniul politicii monetare este una flexibila, bazata pe trei piloni: (1) controlul ofertei de moneda în euro, (2) monitorizarea directa a ratelor inflatiei din zona euro, (3) examinarea altor indicatori referitori la nivelul preturilor.

Pe baza consideratiilor conceptuale si a studiilor empirice, Eurosistemul defineste agregatele M1 (cel mai restrâns), M2 (intermediar) si M3 (cel mai larg). Aceste agregate difera din punct de vedere al lichiditatii activelor pe care le contin, astfel:

- M1 include moneda efectiva (bancnote si moneda divizionara) si alte active care pot fi rapid transformate în lichiditati, respectiv depozitele la vedere;

- M2 cuprinde, pe lânga M1, alte depozite la termen cu o durata sub 2 ani;

- M3 cuprinde, pe lânga M2, active negociabile emise de institutii monetar-financiare rezidente (acorduri de rascumparare, titluri ale pietei monetare, valori mobiliare cu o scadenta mai mare de 2 ani).

Valoarea de referinta a agregatului monetar M3 reprezinta un element important de strategie monetara. În scopul obtinerii unor informatii relevante care sa fie luate în considerare la formularea deciziilor de politica monetara, BCE nu se bazeaza numai pe modificarile lui M3 fata de valoarea de referinta, ci si pe alte variabile monetare si financiare, de exemplu modificarea componentei agregatului M3.