Analiza Mecanismului Schemelor Ponzi

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Analiza Mecanismului Schemelor Ponzi.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

1. Fraude financiare piramidale 2
2. Schema Ponzi 3
2.1 Apariţia schemelor Ponzi 3
2.2 Cum funcţionează o "schemă Ponzi"? 4
2.3 Semnele de avertizare asupra unei scheme Ponzi 6
2.4 Elementele schemei Ponzi 7
3. Cazuri celebre 9
3.1 Cazul Bernard Madoff. 9
3.2 Cazul Caritas 10
3.3 Cazul FNI 12
Concluzii 12
Bibliografie 13

Extras din document

1. Fraude financiare piramidale

Schemele piramidale (sau jocurile financiare piramidale) sunt nişte proceduri ilegale de câştig, construite virtual sub forma unei piramide sau a unei structuri piramidale, în care straturile (nivelurile) piramidei sunt alcătuite din persoane care plătesc o anumită sumă la intrarea în schemă.

Regula generală de câştig este foarte simplă: persoanele care ajung în fruntea priramidei pot câştiga bani, numai dacă mai intră în schemă o mulţime de oameni la baza piramidei. Fiecare persoană trebuie să plătească o taxă de intrare, după care este obligată să recruteze alţi oameni care să achite şi ei taxa de intrare. Câştigul lor este format din suma taxelor de intrare a persoanelor de la baza piramidei.

Deci, oamenii care intră la baza piramidei dau bani pentru caţiva oameni aflaţi în vârf. Fiecare nou participant plăteşte pentru şansa de a ajunge în vârf şi pentru a profita de plăţile celor care vor intra în joc mai târziu.

Aceste scheme piramidale de câştig se mai numesc "jocuri de intr-ajutorare" sau "fonduri comune închise" sau "cluburi de finanţare şi investiţii închise", etc.

Majoritatea fraudelor care circula prin Internet nu sunt noi fiind adaptări ale unor binecunoscute tehnici de telemarketing, publici¬tate prin corespondenţă şi chiar vânzare din uşă în uşă. Dar Internetul adaugă o noua dimensiune îngrijorătoare acestor vechi înşelătorii de tipul fraudelor financiare piramidale.

Cele mai de success escrocherii privind investiţiile sunt: Schema Ponzi, Pump and Dump (Pompează preţul şi scapă de acţiuni)şi Investiţiile Off-Shore.

2. Schema Ponzi

2.1 Apariţia schemelor Ponzi

Ponzi nu a fost inventatorul primei scheme de acest fel, dar operaţiunea sa a adus câştiguri atât de mari încat a fost prima care a devenit populară pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Schema Ponzi are o istorie de aproape 100 de ani fiind numită după Charles Ponzi, un emigrant italian dornic sa scape de sărăcie într-un timp cât mai scurt, care a devenit celebru în urma utilizării tehnicii după emigrarea din Italia spre SUA în 1903.

Ponzi a reuşit să păcălească mii de rezidenţi din regiunea New England a Statelor Unite, promiţându-le randamente de 50% în 90 de zile, într-un moment în care dobânda anuală oferită de bănci era de 5%.

Baza iniţială a schemei piramidale pusă la cale de Ponzi este una legală şi eficientă.. În 1919 , Charles Ponzi observă că sunt diferenţe uriaşe între preţul cupoanelor poştale din Italia şi Statele Unite. Ca urmare, începe să comande mii de cupoane din Italia pentru a le vinde la un preţ cu 400% mai mare în America.

Pentru a obţine profituri cât mai mari, atrage banii prietenilor şi cunoscuţilor cărora le oferă un randament de 50% în trei luni. Vestea se răspândeşte cu repeziciune în toată ţara şi, pentru a promova schema înfiinţează propria companie, Securities Exchange Company.

În februarie 1920, după doar câteva luni, Ponzi rula 5.000 dolari. În martie acelaşi an, rula deja 30.000 dolari, suma fabuloasă pentru începutul secolului. Italianul îşi angajează o întregă armată de agenţi pentru a atrage cât mai mulţi participanţi.

În mai 1920, suma ajunsese la 420.000 dolari, iar în iunie ajunsese la cateva milioane. Oamenii îşi vindeau casele pentru a-şi plasa banii în speranţa unor profituri fabuloase.

Atâta vreme cât banii veneau, afacerea lui Ponzi mergea ca pe roate, însă, şi datoriile se acumulau direct proportional.

Prosperitatea dobândită peste noapte a atras atenţia presei şi autorităţilor locale. Investigaţii paralele au fost derulate atât de oficialii oraşului, cât şi de jurnalişti. Ele au dus la concluzia că la valoare declarată a investiţiilor ar trebui să fie pe piaţă 160 milioane cupoane poştale.

În realitate erau doar 17.000. Vestea s-a răspândit iar oamenii panicaţi s-au strâns în faţa sediului firmei. Ponzi a onorat totuşi toate cererile de retragere a banilor servindu-şi chiar clienţii cu cafea şi mâncare.

Le-a recâştigat astfel încrederea, mulţi renunţând la ideea de a-şi mai lua banii.

Dovezile fraudelor s-au înmulţit în următoarele săptămâni iar la sfârşitul lui august investigatorii federali au strâns suficiente probe pentru a-l putea acuza. 17.000 oameni şi instituţii încredinţaseră milioane de dolari celui pe care îl vedeau, chiar şi după ce a fost arestat, ca pe un erou financiar.

Schemele contemporane sunt mult mai sofisticate decât schema Ponzi, deşi formula de bază este asemănătoare, şi anume exploatarea scăpărilor de judecată a investitorilor. Carlo Ponzi a sustras milioane de dolari prin înşelăciunea între anii 1919-1920 de la emigranţii italieni, până când fapta sa a fost descoperită.

Termenul de schemă Ponzi este folosit îndeosebi în Statele Unite ale Americii, în timp ce în alte ţări nu se face nici o deosebire între această schemă şi alte scheme piramidale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Analiza Mecanismului Schemelor Ponzi.doc