Banca Angliei

Capitolul 1. Scurt istoric al activitatii bancii

Banca Angliei este banca centrala a Marii Britanii, infiintata prin decretul Parlamentului, in anul 1694, intr-un moment in care Guvernul avea nevoie de bani pentru a castiga razboiul cu Franta. Initial, dreptul de functionare a fost acordat bancii Angliei pentru o perioada de 10 ani, in decursul careia avea dreptul sa efectueze tranzactii cu aur, argint si sa emita bancnote in suma egala cu marimea capitalului.

Managementul bancii era incredintat unui guvernator si unui numar de 24 de directori, alesi anual de catre actionari. Dreptul de functionare a fost reinnoit de catre Parlament in anul 1709, moment in care i se asigura bancii pozitia dominanta in emisiunea de bancnote. In anul 1715, Banca detinea monopolul asupra emisiunii de bancnote in Londra si incepea sa capete aspectul de banca centrala, iar marile banci din sistem isi constituiau depozite la aceasta .

Banca Angliei a inregistrat o perioada de inovatii in decursul razboaielor purtate cu Franta, in timpul lui Napoleon, caracterizata de emiterea de bancnote de mica valoare si suspendarea convertibilitatii acestora in aur-piese metalice si furniznd, de saemenea, lichiditati in decursul crizelor. Dupa criza din anul 1847, banca isi asuma rolul de imprumutator de ultim rang si procedeaza la ajustari ale nivelului ratei dobanzii, pentru stabilizarea pietei monetare.

In anii premergatori Primului Razboi Mondial, banca devenise depozitara aurului monetar si dezvoltase metode de influentare a ratei de dobanda si de gestionare a intrarilor si iesirilor de aur. La sfarsitul razboiului, banca a favorizat reinstaurarea etalonului aur si practica rate sporite ale dobanzii cu scopul prvenirii iesirilor de aur monetar, iar in anul 1931, Parlamentul suspenda etalonul aur.

Banca Angliei a fost nationalizata in anul 1946, devenind un departament al Trezoreriei britanice, motiv pentru care, in perioada de inflatie sporita a anilor 70, pierde din reputatia sa financiara. In perioada anilor 80, obiectivul de politica monetara a Bancii Angliei a fost reducerea nivelului inflatiei, iar spre sfarsitul anilor 90, s-a readus la ordinea zilei privatizarea acesteia.

In prezent, Banca Angliei este reprezentata de Consiliul General al Bancii Centrale Europene, fara insa ca Anglia sa opteze pentru introducrea monedei EURO.

Istoria bancii este, in mod natural, de interes, dar, in acelasi timp, de o mare relevanta pentru banca de astazi. Evenimentele si circumstantele din ultimii 300 de ani au conturat si au inluentat rolul si responsabilitatile bancii. Au modelat cultura si traditiile ei, la fel ca si specializarea Bancii, acestea fiind relevante pentru reputatia si eficacitatea ei ca Banca Centrala in ultimii ani ai secolului al XXI-lea.

In acelasi timp, mare parte din istoria bancii merge in paralel cu istoria economica si financiara si, adesea, cu cea politica a Marii Britanii.

Pentru a-si realiza principalele obiective, Banca este organizata in patru mari zone operationale:

" Analiza Monetara si Statistica;

" Piete;

" Stabilitate Financiara;

" Servicii Bancare.

Toate acestea sunt coordonate de o zona a Serviciilor Centrale. Aceasta structura a fost introdusa in 1998, pentru a reflecta noile responsabilitati ale Bancii in urma Actului Bancii Angliei, din 1998. Centrul pentru studiile Bancii Centrale ofera asistenta tehnica pentru alte banci centrale.