Banca Europeană de Investiții

CADRUL FINANCIAR INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Economica si Monetara Europeana reprezinta unul dintre cele mai ambitioase proiecte economice realizate vreodata. Argumentele aduse de teoreticieni în sprijinul integrarii economice formeaza un ansamblu amplu în care pot fi incluse: intensificarea concurensei în cadrul noii piete marite; atenuarea problemelor balantelor de plati prin economisirea de devize convertibile; posibilitatea de a dezvolta activitati care ridicau probleme în anumite tari datorita limitarii pietei lor în cazul în care erau abordate în mod individual;

Intensificarea puterii de negociere în raport cu tarile terte ale unor grupari regionale; o formulare mai coerenta a politicii economice; posibilitatea obtinerii unei cresteri economice si de accelerare a dezvoltarii economice.

Evolutia spre Uniunea Monetara a impus eforturi deosebite din partea tarilor membre si negocieri legate de armonizarea politicilor economice, unificarea reglementarilor fiscale, crearea Sistemului Monetar European si a unitatii de cont europene într-o prima etapa si în final a unei monede unice.

Procesul de creare a Uniunii Monetare a parcurs etape succesive în care s-a urmarit apropierea ratelor inflatiei, a ratelor dobânzii precum si o convergenta a cursurilor de schimb ale monedelor tarilor comunitare spre cursuri de schimb fixe, si s-a finalizat odata cu tranzitia spre o moneda unica.

O premisa importanta a avansarii integrarii economice si monetare a reprezentat-o formarea si functionarea Sistemului Monetar European, considerat drept un prim pas spre formarea Uniunii Monetare Europene. Obiectivul prioritar al acestuia a constat în stabilizarea diferitelor cursuri de schimb dintre monedele participante, cu scopul de a garanta o corecta functionare a Pietei Comune, asigurând o zona geografica de stabilitate monetara printr-o convergenta a politicilor statelor membre .

Principalele sale elemente sunt reprezentate de ECU ( unitate monetara de cont europeana ), Fondul European de Cooperare Monetara care efectua în principal operatiuni de finantare în vederea asigurarii stabilitatii cursurilor de schimb, mecanismul cursurilor de schimb precum si regulile de interventie ale acestuia.

Tratatul de la Roma privind constituirea Uniunii Europene îsi propunea, printre altele, realizarea unei politici comerciale comune, fiind necesara însa, trecerea treptata la o politica monetara comuna pentru a reda libertatea de miscare a factorilor de productie.

Planul Werner (1970) planifica, pentru aceasta, unificarea monetara, în scopul realizarii unui spatiu în care bunurile si serviciile, persoanele si capitalurile sa se miste liber si fara distorsiunile concurentei. Abia la inceputul anilor ’90, Raportul Delors a concretizat orientarea catre o moneda unica si o banca centrala care sa o gestioneze independent.

Planul Delors a stabilit parcurgerea a trei stadii pentru realizarea trecerii la uniunea monetara:

Stadiul I : 1 iulie 1990 - 1 ianuarie 1994:

- Liberalizarea deplina a circulatiei capitalului: s-a realizat începând cu 1 iulie 1990.

- Realinierile de paritati sa fie putin frecvente si sa aiba loc o mai strânsa coordonare a politicilor monetare.

Stadiul II : 1 ianuarie 1994 - 1 ianuarie 1999: este un stadiu de tranzitie de la Sistemul Monetar European la Uniunea Monetara în care s-au prevazut urmatoarele:

- Politicile monetare, desi continuau sa fie nationale, urmau a fi strâns coordonate.

- Renuntarea la realinierea paritatilor. Deoarece în urma crizei din 1992- 1993 s-a trecut la un sistem de cvasiflotare, realinierea paritatilor nu mai era necesara. În realitate, marjele de fluctuare s-au mentinut foarte aproape de vechile marje admise, care se încadrau în +/- 2,25%.

- Crearea unei institutii monetare centrale care sa devina, ulterior, Banca Centrala Europeana. Aceasta institutie s-a creat sub forma Institutului Monetar European, cu sediul la Frankfurt. Bancile centrale continuau sa functioneze în regim de banci nationale.

Stadiul III : 1 ianuarie 1999 (cel mai târziu): Raportul Delors prevede orientarea spre cursuri valutare fixate irevocabil si înlocuirea în final cu o singura moneda. Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 a hotarât ca: