Banca și Serviciile Financiare la Distanță

CAP I . SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

Înainte de anul 1989, sistemul bancar îşi desfăşura activitatea în cadrul unei economii planificate. Fluxul de fonduri era controlat administrativ. Deoarece riscul era asumat de către Guvern, băncile aveau capital foarte mic şi ratele dobânzilor erau fixate la 2%. Banca Naţională a României emitea moneda, dar avea responsabilităţi restrânse în ceea ce priveşte politica monetară, de credit sau a ratei dobânzii. Economiile erau mobilizate către Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC), care intr-o mică măsură acorda credite pentru cumpărarea de locuinţe, iar restul de fonduri erau date Băncii Centrale. Existau trei bănci comerciale, fiecare operând intr-un anumit domeniu de activitate: Banca Română de Comerţ Exterior specializată în comerţ exterior, Banca Romană de Dezvoltare care acorda împrumuturi pe termen lung pentru proiecte de infrastructură şi sectorului industrial şi Banca Agricolă care servea sectorul agricol. Banca Naţională, care avea şi funcţii de bancă comercială, primea depozite de la întreprinderile de stat şi acorda credite pe termen scurt, în principal pentru capital de lucru.

Trecerea de la un sistem bancar centralizat la un sistem bancar specific economiei de piaţă s-a desfăşurat, în mod asemănător, în aproape toate ţările Europei Centrale şi de Est. A Fost adoptat un sistem cu două niveluri, format dintr-o bancă care a preluat funcţiile de bancă centrală şi un număr de bănci comerciale prin care se derulează operaţiunile bancare. În ţara noastră, activitatea bancară se desfăşoară prin Banca Naţională a României şi alte bănci, iar în anumite situaţii şi prin persoane juridice constituite in societăţi comerciale pe acţiuni, cu aprobarea Băncii Naţionale.

Structura sistemului bancar cuprinde trei categorii de instituţii bancare:

• Bănci româneşti;

• Sucursale ale băncilor străine;

• Reprezentanţe ale Băncilor străine.

În ţara noastră, organizarea şi funcţionarea sistemului bancar are la bază, în principal, Legea bancară nr.51/23.03.1998 şi legea privind statutul Băncii Naţionale a României nr. 101/1.06.1998.

Fiecare bancă are un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare prin care se stabileşte, în principal: structura organizatorică a băncii; atribuţiile compartimentelor şi relaţiile dintre acestea; atribuţiile sucursalelor şi a altor sedii secundare ale băncilor; atribuţiile comitetului de risc; competenţele şi răspunderea organelor de conducere ale băncilor.

Banca Naţională a României

Banca Naţională a României este o instituţie de interes public, creată ca efect al unei legi organice acum mai bine de 100 de ani. Legea nr. 17/29.04.1880, „pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi emisiune sub numele de Banca Naţională a României”, instituia privilegiul exclusiv al acestei societăţi anonime, pe atunci în proporţie de două treimi cu acţionari privaţi, de a emite moneda statului român. Pe tot parcursul evoluţiei sale istorice ea a fost continuu banca de emisiune a ţării, chiar dacă funcţiile ei economice, regimul proprietăţii şi dimensiunile instituţionale s-au modificat mult, şi uneori radical.

Banca Naţională a României este banca centrală a statului român. Obiectivul ei fundamental este asigurarea stabilităţii monedei naţionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor. În acest scop ea răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară în cadrul politicii generale a statului, urmărind funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă. De asemenea, pentru necesităţile proprii şi ale autorităţilor publice elaborează studii şi analize privind moneda, regimul valutar, creditul şi operaţiunile sistemului bancar şi de plăţi.

În cadrul politicii monetare şi valutare, Banca Naţională utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru operaţiuni de piaţă monetară, de creditare a băncilor şi de control al lichidităţii prin rezerve minime obligatorii.

Banca Naţională a României execută o serie de operaţiuni referitoare la activitatea altor bănci şi anume:

• Acordarea de credite;

• Deschiderea de conturi;

• Emiterea reglementărilor privind instrumentele de plată;

• Asigurarea serviciilor de compensare şi depozitare;

• Prestează servicii în vederea prevenirii şi evitării riscurilor;

• Acordarea de credite băncilor.

Conducerea şi administrarea Băncii Naţionale este asigurată de un Consiliu de Administraţie, iar conducerea executivă se exercită de către guvernator, prim-viceguvernator şi de doi viceguvernatori.

Alte bănci (societăţi bancare) româneşti

Pe parcursul derulării activităţilor specifice, fiecare bancă acţionează ca un sistem (fiind, la rândul ei, componentă a sistemului bancar), în cadrul căruia diferitele componente (direcţiile, departamentele) intră în legătură unele cu altele, furnizându-şi reciproc informaţii sau conlucrând în vederea finalizării diferitelor tranzacţii şi realizării atribuţiilor specifice.