Cadranul Banilor

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Cadranul Banilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 22 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Banci

Extras din document

N-ai nevoie de bani ca să faci bani

Nu este nevoie nici de educaţie superioara (diplome)

Mulţi oameni care au reuşit în viaţă au părăsit şcoala înainte de a obţine o diplomă de absolvire. Thomas Edison (General Electric), Henry Ford, Bill Gates (Microsoft), Steve Jobs (Apple Computer), Ted Turner (CNN), Michael Dell.

Atunci de ce ai nevoie?

Ai nevoie de un vis, de multă hotărâre şi fermitate, de dorinţa de a învăţa repede, de capacitatea de a-ţi folosi cum trebuie capacităţile şi de a ştii sigur cadranul care îţi va aduce averea.

Cadranul banilor

A – Angajat

L – Liber profesionist

P – Patron

I – Investitor

Diversele metode de obţinere a unui venit necesită mentalităţi diferite, capacităţi practice diferite, căi educaţionale diferite şi tipuri diferite de oameni.

„A” - ANGAJAT

Când aud cuvântul „siguranţă” sau „beneficii”, îmi fac o idee despre caracteristicile esenţiale ale unei persoane. Cuvântul „siguranţă” se foloseşte des ca răspuns la sentimentul de teamă. Dacă cineva simte o teamă, atunci nevoia de siguranţă este o expresie des folosită pentru cineva care provine mai ales din cadranul „A”. Când se pune problema banilor şi a unui servici, sunt mulţi oameni care nu suportă, senzaţia de teamă care apare odată cu nesiguranţa economică ... de aici, nevoia de siguranţă. Cuvântul „beneficii” înseamnă că oamenii se aşteaptă şi la recompense suplimentare, clar menţionate în contracte - compensaţii bine stabilite, ca de exemplu asistenţa medicală sau un plan de pensii. Motivul principal este că vor să se simtă în siguranţă şi să vadă acest lucru scris negru pe alb. Nesiguranţa nu-i face fericiţi, siguranţa da. Ei gândesc aşa: „Eu îţi dau ţie asta ... iar tu îmi promiţi să-mi dai asta în schimb”.

Vor să li se alunge sentimentul de teamă printr-un anumit grad de siguranţă, de aceea vor căuta siguranţa şi acorduri bine stabilite când se pune problema unei angajări. Sunt sinceri când spun: „Nu mă interesează atât de mult banii”. Pentru ei, ideea de siguranţă, este de multe ori, mai importantă decât banii.

Angajaţii pot fi preşedinţii sau paznici la o firmă. Nu e vorba atât despre ce fac, cât despre înţelegerea contractuală pe care o au cu persoana sau organizaţia care i-a angajat.

„L” - LIBER PROFESIONIST

Există oameni care vor să fie „proprii lor stăpâni”. Sau cărora le place „să facă un lucru pe cont propriu”, adică „cei care fac lucrul singur”.

În acest grup veţi găsi „profesionişti” cu o educaţie solidă, care şi-au petrecut ani de zile în şcoală, precum doctorii, avocaţii şi stomatologii.

Tot în grupul „L” sunt oamenii care au preferat să-şi continue educaţia decât să se rezume la învăţământul obligatoriu. Acest grup cuprinde vânzătorii cu comision direct - agenţii imobiliari, de exemplu - ca şi micii întreprinzători, precum proprietari de magazine cu amănuntul, cei care deţin curăţătorii, restauratori, consultanţi, terapeuţi, agenţi de turism, mecanici auto, instalatori, tâmplari, predicatori, electricieni, frizeri şi coafeze şi artişti.

Melodia preferată a celor din acest grup va fi „Nimeni nu face asta mai bine” sau „ Am făcut asta în felul meu”.

Persoanele care sunt proprii lor angajaţi sunt foarte adesea „perfecţionişti”, tari ca stânca. Vor întotdeauna să-şi îndeplinească treaba excepţional de bine. În mintea lor, sunt siguri că nimeni altcineva nu poate face lucrul respectiv mai bine decât ei, din care cauză nu au încredere în nimeni că ar putea să facă lucrul respectiv mai bine decât ei, că ar putea să facă ceva conform tiparului lor ... tipar pe care ei îl consideră „cel corect”. În multe privinţe, ei sunt adevăraţi artişti, cu propriul lor stil şi propriile lor metode de a face lucru.

Şi de aceea îi angajăm. Dacă angajezi un neurochirurg, vrei ca respectivul să aibă o experienţă şi să se specializeze ani de zile, dar, mult mai important decât asta, vrei ca neurochirurgul să fie un perfecţionist. Acelaşi lucru se aplică stomatologului, coafezei, consultantului de piaţă, instalatorului, electricianului, avocatului sau instructorului. Tu, în calitate de client care angajezi pe cineva, vrei ca persoana respectivă să fie cea mai bună.

Pentru cei din acest grup, banii nu sunt cel mai important lucru în legătură cu munca lor, ci de a fi respectaţi ca specialişti este mult mai important decât banii. La angajare, cel mai bine e să le spui ce vrei să facă şi să-i laşi apoi singuri să-şi îndeplinească sarcina. Nici n-au nevoie, nici nu doresc să fie supravegheaţi. Dacă te amesteci prea mult, vor părăsi, pur şi simplu, lucrul şi-ţi vor spune să angajezi pe altcineva. Banii nu sunt primul lucru care îi interesează: independenţa lor, da.

Adeseori, când vine vorba despre bani „L”-ului tare nu-i place ca venitul lui - sau al ei - să depindă de alţi oameni. Cu alte cuvinte, dacă cei din cadranul „L” muncesc din greu, vor să fie bine plătiţi pentru efortul lor. Cei din acest grup nu agreează faptul că banii pe care îi câştigă să depindă de o persoană sau de un grup de persoane care nu muncesc tot atât de bine sau mult ca ei. Dacă muncesc bine, plăteşte-i bine. Ei sunt conştienţi că dacă nu muncesc cum se cuvine, nu merită să fie bine plătiţi. Când e vorba de muncă şi bani, ei sunt foarte independenţi.

Unul din defectele tipului „L” care are succes este că succesul înseamnă, pur şi simplu, mai multă muncă. Cu alte cuvinte, munca eficientă are drept rezultat şi mai multă muncă.

Dacă „A” - angajatul - reacţionează adesea la teama de a nu avea bani, căutând siguranţa „L”-ul reacţionează diferit. Persoanele din acest cadran răspund la sentimentul de teamă nu căutând siguranţa, ci preluând controlul asupra situaţiei şi rezolvând-o singuri. Când e vorba de teamă şi de risc, aceştia „apucă taurul de coarne”.

Acest grup întâmpină adesea dificultăţi când trebuie să angajeze pe alţii să facă ceea ce fac ei, pentru că, în mintea lor, nimeni nu se ridică la înălţimea aşteptărilor lor. Ceea ce îi face pe cei din acest grup să spună adeseori: „E greu să găseşti pe cineva de nădejde în zile noastre”.

De asemenea, dacă cei din grupul acesta instruiesc pe alţii să facă ceea ce fac ei, persoana nou instruită sfârşeşte adesea prin a-i părăsi ca să-i „lase să facă treaba singuri”, „să-şi fie proprii lor stăpâni”, „să facă lucrurile în stilul lor” şi să aibă şansa de a-şi exprima propria personalitate.

Mulţi din grupul „L” ezită să angajeze sau să instruiască pe alţii întrucât, o dată instruiţi, aceştia sfârşesc prin a deveni „concurenţa”, ceea ce îi face să trudească şi mai mult şi să facă treaba singuri.

„P” - Patron

Acest grup de oameni ar putea fi aproape opusul celor din „L”. Celor care le place să se înconjoare de oameni inteligenţi din toate cele patru categorii: A, L, P, I. Spre deosebire de „L”, cărora nu le place să delege pe altcineva să facă treaba (pentru că nimeni nu o face mai bine decât ei), adevăraţii „P” agreează acest lucru. Motoul caracteristic al celor din „P” este: „De ce să faci tu asta când poţi angaja pe altcineva s-o facă pentru tine, cineva care s-o facă şi mai bine?”

Henry Ford se încadra în acest model. După cum spun gurile rele, un grup de ziarişti, l-au acuzat că era „ignorant”. Au pretins că în realitate, nu ştia mai nimic. Ford i-a invitat în biroul său şi le-a propus să-i pună orice fel de întrebare vor, iar el le va răspunde. Ziarişti s-au adunat în jurul celui mai puternic industriaş american şi a început să-i pună întrebări.

Fisiere in arhiva (1):

  • Cadranul Banilor.doc