Canale alternative de plăți electronice

13 CANALE ALTERNATIVE DE PLATI ELECTRONICE

Inovatiile monetare care permit contactul clientilor cu banca de la distanta, respectiv sediul firmei sau domiciliul clientului, sunt cunoscute sub denumirea de banca la domiciliu. Din punct de vedere istoric, banca la domiciliu a aparut in SUA in cadrul micilor banci de economii in care au inceput sa se efectueze operatiuni de plata prin telefon pentru un numar restrans de servicii. Asemenea operatiuni erau posibile intrucat exista un numar mic de clienti care erau cunoscuti de personalul bancii si beneficiau de increderea acestuia. Noul suport a devenit vocea umana transmisa prin telefon prin care se comunicau instructiunile de plata. Introducerea calculatoarelor a determinat noi progrese prin utilizarea mesajelor preinregistrate pentru fiecare produs/serviciu, folosirea unor cuvinte cheie pentru fiecare fel de serviciu, receptionarea mesajelor clientului si chiar raspunsuri afirmative sau negative la unele solicitari. Evolutiile ulterioare au redus rolul apelului vocal in favoarea comunicarii prin computer care a devenit mai sigura, a permis transmiterea de instructiuni precise sub semnatura electronica si accesul la toate produsele si serviciile bancare electronice. Noile canale de plati la distanta care au castigat piata au devenit in sectorul populatiei – internetul bancar, videotex si mobile banking, iar in cel al companiilor - multicash si cash management.

13.1 VIDEOTEX

Videotex este un canal de telecomunicatii care are la baza videografia, adica transmiterea imaginilor video prin telefon. Sistemul Videotex permite vizualizarea imaginilor privind situatia conturilor, a instructiunilor de plata care se transmit, a produselor si serviciilor bancare, precum si a informatiilor de consultanta bancara.

Videotex a fost conceput, in 1973, la Centrul de Cercetari Martlesham din Anglia, apartinand de British Telecom, sub numele de Wiewdata, apoi Prestel, iar astazi de Videotex. Viziunea inventatorilor a fost de a combina liniile telefonice cu canalele de televiziune in vederea obtinerii unor informatii si a efectuarii de operatiuni bancare uzuale, avand in vedere ca fiecare familie dispunea de un telefon si un televizor. Echipamentele suplimentare necesare constau dintr-un adaptor la TV, un codor pentru codificarea/decodificarea informatiilor si un modem pentru transmisie, produse ieftine si disponibile pe piata. Inventatorii mizau pe extinderea rapida a noului produs datorita ofertei diversificate de servicii si costului redus al exploatarii. Sistemul s-a extins in Europa, Canada si SUA, in variante perfectionate in functie de cerintele nationale. Cu toate acestea, sistemul a rezistat numai in Franta sub numele de

Minitel, in celelalte tari s-au inregistrat deficite financiare in exploatare si s-a renuntat la folosirea lui.

Arhitectura. Videotex implica participarea a trei entitati: utilizatorul, reteaua de transmisie si banca. Utilizatorul trebuie sa dispuna de un televizor conectat la sistemul telefonic si de un post telefonic. Reteaua de transmisie dispune de echipamente care primesc si transmit mesajele de conectare (RTC – comutatoare de retea) si mesajele de informatii (TPC) si de un punct de acces video (PAV). Banca dispune de mai multe echipamente, respectiv pentru primirea mesajelor, prelucrarea acestora, stocarea de informatii (baza de date) si centrul Videotex. Fluxul operatiunilor bancare in sistemul Videotex se prezinta in schema 13.1.